Nu câțiva favorizați, ci mulți prieteni

Devoțional zilnice 9 iunie 2018

3

0

Prietenul adevărat iubește oricând şi, în nenorocire, ajunge ca un frate. (Proverbele 17:17)

Simpatia este bună când este acordată în mod înţelept, dar ea trebuie împărţită în mod judicios, având conştienţa faptului că persoana în cauză merită simpatie. Ce trebuie spus despre primirea sfatului şi a îndemnului? Proverbele 25:9-12: „Apără-ţi pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe faţă taina altuia, ca nu cumva, aflând-o cineva, să te umple de ruşine… Un cuvânt spus la vremea potrivită este ca nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint. Ca o verigă de aur şi o podoabă de aur curat, aşa este înţeleptul care mustră, pentru o ureche ascultătoare.” Când ne putem strânge laolaltă pentru a ne ajuta reciproc pe drumul spre cer, când conversaţia are ca subiect lucrurile divine şi cereşti, atunci sunt foarte mult de spus, dar, când discuţiile noastre se concentrează asupra eului şi a lucrurilor pământeşti şi neimportante, tăcerea este de aur. Urechea ascultătoare va primi mustrarea cu umilinţă, cu răbdare şi cu dispoziţia de a învăţa. Făcând astfel, discuţiile noastre unii cu alţii se vor dovedi a fi de folos şi vor împlini ce doreşte Dumnezeu să realizeze. Când ambele părţi ale învăţăturii divine sunt împlinite, cel ce mustră cu înţelepciune şi-a făcut datoria, iar urechea ascultătoare ascultă cu un scop şi cu folos. (Letter 52,1893)

Orice relaţie pe care o avem, oricât de limitată ar fi, exercită o influenţă asupra noastră. În funcţie de nivelul de apropiere, de consecvenţa legăturii şi de iubirea şi respectul faţă de cel cu care ne-am împrietenit, influenţa va fi mai mare sau mai mică. (Signs of the Times, 7 decembrie 1882)

Bunăvoinţa ta şi faptele tale altruiste nu trebuie să fie doar în favoarea câtorva, ci pentru toţi aceia cu care te asociezi. În acest fel îţi vei face prieteni şi relaţii apropiate care vor fi durabile şi scumpe, iar faptele tale se vor răsfrânge asupra ta. (Youth’s Instructor, 10 noiembrie 1886)

Prin relaţii sociale, creştinii vin în contact cu lumea. Fiecare dintre cei ce au primit iluminare divină trebuie să strălucească pe calea acelora care nu cunosc încă Lumina vieţii. (Hristos, Lumina lumii/ Viaţa lui Iisus, p. 152)

3

0

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro