Nu este nimic ce Dumnezeul meu nu poate face

Devoțional zilnic

Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge în el şi stă la adăpost. Proverbele 18:10

Ti-ai luat vreodată un moment să te bucuri de cântecele copiilor tăi? Te-ai uitat vreodată la expresia de pe faţa lor, care se schimbă odată cu fiecare vers? Mă bucur de aceste lucruri în fiecare dimineaţă când ne adunăm, la ora 9, în sala de la grupa mică a grădiniţei noastre, pentru a-L lăuda pe Dumnezeu prin cântec şi a-L ruga să ne binecuvânteze si să ne păzească.

Într-o dimineaţă, când i-am întrebat pe copii ce cântec vor să cânte, un copilaş de trei anişori a strigat: „Dumnezeul meu e aşa de mare!” I-am răspuns: „Acesta e un cântec minunat!” şi l-am întrebat: „Cole, de ce vrei să cânţi acest cântec?” Fără să ezite, a răspuns: „Pentru că Dumnezeu este foarte puternic şi mă păzeşte, la fel ca tata.”

Ca părinţi, unul dintre lucrurile pe care le dorim cu disperare este ca întotdeauna copiii noştri să fie în siguranţă. În siguranţă în uter, în siguranţă pe terenul dejoacă, în siguranţă la grădiniţă, în siguranţă la şcoală, în siguranţă în timpul călătoriilor. Iar când ei protestează – lucru inevitabil, de altfel -, noi le spunem: „Ascultă de mami şi de tati! Vrem să fii în siguranţă!”

Dar cum rămâne cu noi? îl credem pe Dumnezeu pe cuvânt când spune: „Eu sunt turnul tău de scăpare. Eu te voi păzi”? Biblia este plină de relatări care demonstrează dragostea nepieritoare a lui Dumnezeu. El a promis să fie turnul nostru de apărare: „Eu voi fi un loc sigur pentru toţi cei ce-şi vor pune nădejdea în Mine.”

Rolul de părinte este ca o călătorie plină de satisfacţii, dar şi extrem de dificilă. I-ai închinat Domnului această călătorie? Consider că este datoria noastră ca părinţi creştini să-L implicăm, la propriu, pe Dumnezeu în încercările noastre, mici sau mari, şi să ne punem încrederea în promisiunile Lui. Apoi vom putea cânta cu credinţa şi siguranţa unui copil, cu faţa strălucind de încredinţarea venită din conştientizarea faptului că „Dumnezeul meu este atât de mare, atât de puternic şi atât de măreţ, încât nu este nimic ce El să nu poată face!”

Tată, Îţi mulţumesc pentru dragostea şi răbdarea Ta! Ghidează-ne în timp ce îi înveţi pe cei mici să se încreadă în Tine în tot ceea ce fac! Ajută-i să Te vadă ca pe un turn puternic, o fortăreaţă măreaţă şi Dumnezeul tuturor lucrurilor!

Darla L. McCarty

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit