Nu este o amenințare, este o promisiune

Devoțional zilnic 17 februarie 2020

Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde! – Romani 15:13

În ultimii cinci ani, lucrurile se înrăutăţiseră din ce în ce mai mult. Înainte de a mă căsători cu el, am văzut unele semne, dar le-am ignorat. De multe ori l-am părăsit, dar apoi m-am întors motivată de unele promisiuni care s-au dovedit a fi zadarnice.

A început cu abuzul verbal, a urmat abuzul psihic şi, în cele din urmă, s-a ajuns la abuz fizic. Dacă plecam, mă urmărea. Dacă era într-o criză de mânie şi încercam să ies din casă, mă oprea. Într-o seară, când m-a ameninţat că mă va omorî şi chiar mi-a descris modul în care plănuia să o facă, m-a privit în ochi şi a spus: „Nu este o ameninţare, este o promisiune.” Atunci mi-am dat seama că eram într-o situaţie gravă.

Nu am reuşit să dorm foarte mult din cauza fricii, dar şi pentru că mă rugam. Am spus: Doamne, sunt a Ta. Nu ştiu ce să fac şi îmi este teamă. Dacă Tu doreşti să rămân în această căsătorie, te rog, fă-o normală. Dar dacă Tu doreşti ca eu să plec, atunci arată-mi calea.

În cele din urmă, am reuşit să dorm puţin. Când m-am trezit, totul era altfel. Am simţit o pace uimitoare şi aveam certitudinea că trebuie să plec. Nu am mai stat să mă gândesc nici măcar o clipă. M-am simţit înconjurată de Dumnezeu şi de dragostea Sa şi El mi-a arătat pas cu pas ce trebuia să fac. În acea zi am plecat şi nu m-am mai întors niciodată. Eram liberă.

După o perioadă de vindecare, am întâlnit un bărbat – când mă aşteptam cel mai puţin – pe care ştiu că Dumnezeu l-a pus deoparte pentru mine. Soţul meu minunat, Steven, este iubirea vieţii mele şi Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru el în fiecare zi. Suntem căsătoriţi de mai bine de douăzeci de ani – cei mai frumoşi ani ai vieţii mele. Pentru mine este foarte important, deoarece eu am crescut într-un cămin creştin, cu cei mai buni părinţi şi cea mai bună soră. De mică am simţit foarte multă iubire.

Ştiu că Dumnezeu nu a vrut ca eu să trec prin acea experienţă dureroasă din căsătoria anterioară, totuşi El a fost întotdeauna cu mine şi m-a ajutat când L-am chemat. În dimineaţa în care am ieşit din acea căsătorie abuzivă am simţit că Isus îmi cere să Îl iau de mână şi să Îl urmez. Aşa am făcut, şi El mi-a dat o viaţă nouă, plină de pace şi bucurie. Mâinile Sale sunt întinse spre toţi copiii Săi.

Vei avea încredere în El să îi dai astăzi viaţa ta? Va fi cea mai bună decizie pe care ai putea să o iei.

Jean Dozier Davey

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro