Nu judeca!

Devoțional zilnic 15 aprilie 2020

Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura. – Matei 7:1,2

Chiar şi mulţi necreştini simt că nu este bine să îi judeci pe ceilalţi. Adesea se spune: „Se întoarce roata!”

De obicei, băieţelul nostru de cinci ani, Rick, şi surioara lui de nouă luni, Iulie, se comportau frumos la biserică. Dar într-un Sabat, Julie mai ţipa din când în când. Nu era cea mai bună zi în care să facă nazuri, deoarece noul nostru pastor, Sharpton Crabbe, şi soţia lui, Angela, erau în biserica noastră pentru prima dată, şi sora Crabbe stătea chiar pe rândul nostru.

„Lui Dumnezeu nu Îl place când în locul Său cel sfânt este gălăgie!” a şoptit sora Crabbe. „Nu i-ai învăţat pe copilaşi să fie ascultători în biserică. Ar trebui să mergeţi în camera copilului.”

Cuvintele acestea m-au durut – foarte mult! Luptându-mă să vorbesc fără să îmi tremure vocea, i-am răspuns: „O să văd ce îi supără. Dar nu pot rămâne în camera copilului, fiindcă eu cânt la pian cu biserica, şi soţul meu, Cari, este prezbiterul de serviciu în acest Sabat. Copiii trebuie să fie aproape de mine, nu pot rămâne în camera copilului.”

Sora Crabbe a plecat, dar concluzia mea a fost că e o femeie ursuză.

Am observat că Julie ţipa doar când îşi întorcea capul într-un fel anume. Oare o deranja ceva la noua rochiţă cu care era îmbrăcată? Avea un punct roşu pe gât. Hainele noi adesea mai au şi ace. Se pare că nouă ne scăpase unul. „Îmi pare rău, draga mea”, am încercat eu să o liniştesc. „Singurul mod prin care îmi puteai spune că ceva nu e bine era să plângi.”

După biserică, i-am explicat sorei Crabbe cele întâmplate. „Îmi pare rău. M-am pronunţat înainte de a cunoaşte situaţia mai bine”, mi-a răspuns ea. Apoi, ea şi alţii i-au luat pe rând pe Rick şi pe Julie şi s-au ocupat bucuroşi de ei cât timp eu şi Cari eram în faţă.

Când suntem ocupaţi să îi judecăm pe ceilalţi, poate că şi ei fac la fel cu noi. Nu ar trebui să hotărâm doar pe baza unei singure impresii că o persoană nu este bună. Trebuie să gândim înainte de a acţiona. Cuvintele sau faptele lipsite de amabilitate se întorc împotriva noastră. De aceea nu ar trebui să judecăm.

Bonnie Moyers

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro