Nu judeca!

Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu ce judecată judecaţi, veti fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura. – Matei 7:1,2

Acum câţiva ani, am vizitat Statele Unite împreună cu soţul meu. Într-o zi, ne-am hotărât să luăm autobuzul şi să mergem până la o librărie creştină. Nu fuseserăm niciodată într-un autobuz american, aşa că, atunci când am urcat, am rugat şoferiţa să ne dea bilete. A fost chiar nepoliticoasă şi nu părea să-şi dea seama că suntem străini; ne-a arătat un automat imens în care se presupunea că trebuie să introducem un dolar. După o aşa primire, abia dacă am îndrăznit să o rog să ne spună când am ajuns la staţia în care trebuia să coborâm.

Ne-am aşezat şi am aşteptat să ne anunţe ea. Între timp, a început ploaia, care devenea din ce în ce mai abundentă. Era aproape torenţială când am ajuns la staţia noastră. Ne-am ridicat şi ne-am pregătit să coborâm, nu înainte de a-i mulţumi şoferiţei. Când ea m-a strigat, mi-am zis în sinea mea: Ce n-oi fi făcut bine? Dar ea s-a întors, a cotrobăit ceva pe la spate şi mi-a oferit o umbrelă, apoi l-a strigat pe soţul meu şi i-a dat o şapcă, ce era evident că îi fusese dată ei, fiindcă era inscripţionată cu mesajul: Şoferul anului 2007. Ne-a arătat de unde să ne urcăm pentru drumul de întoarcere şi unde era librăria.

După începutul anevoios, am descoperit, spre ruşinea mea, că o judecasem complet greşit pe această femeie. Nu a fost deloc rea – de fapt, a făcut foarte multe ca să ne ajute.

Uneori îi judecăm repede pe oameni fără să ne luăm cu adevărat timp să îi cunoaştem şi să le oferim ocazia să ne demonstreze contrariul. Toată această situaţie a fost pentru mine o experienţă de învăţare. Când avem de-a face cu oameni, trebuie să fim răbdători şi buni şi să le acordăm prezumţia de nevinovăţie. Oamenii pot ajunge chiar să ne surprindă. Aceasta îmi place la Isus: El întotdeauna le acorda oamenilor prezumţia de nevinovăţie. El nu îi judeca, ci îi accepta aşa cum erau.

Este interesant că Iacov scrie: „Nu vă plângeţi unii împotriva altora, fraţilor, ca să nu fiţi judecaţi; iată că Judecătorul este chiar la uşă” (lacov 5:9). Doar Hristos poate judeca drept. Rugăciunea mea pentru fiecare dintre noi este să nu judecăm, ci să fim mai mult asemenea lui Isus, care i-a iubit pe oameni aşa cum erau şi cine erau.

Clair Sanches-Schutte

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro