Apoi noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. – 1 Tesaloniceni 4:17
Uneori, un rămas-bun lasă un loc gol în inima noastră. Este greu să vezi pe cineva cu care vrei să îţi petreci fiecare minut plecând. Este dureros să ceri cuiva să stea dacă ştii că el sau ea îşi doreşte să te părăsească. Şi este sfâşietor să îţi iei rămas-bun de la cineva cu care ştii că nu te vei mai întâlni niciodată. Cu siguranţă că toţi tânjim după o ţară în care despărţirea este un lucru străin.
Isaac Wats (1674–1748) s-a născut în Southampton, Marea Britanie, pe 17 iulie 1674. Cunoscut ca „părintele imnurilor religioase englezeşti”, Watts a scris aproximativ 600 de imnuri. În 1706, el a scris frumoasa cântare „Never Part Again” . Prima strofă şi refrenul în original sună astfel:
Există-o ţară a bucuriei,
Unde fericirea veşnică domneşte,
Ziua infinită alungă noaptea
Şi plăcerile alungă durerea.
Noi călătorim spre ţara lui Emanuel,
Curând vom auzi sunet de trâmbiţă,
Şi curând Îl vom vedea pe Isus domnim,
Niciodată, niciodată nu ne vom mai despărţi.
Acesta a fost unul din imnurile preferate a lui William Miller şi el le-a cerut membrilor familiei să îl cânte din nou şi din nou înainte de moartea sa, în 1849. De-a lungul anilor, multe sesiuni ale Conferinţei Generale şi adunări de tabără adventiste s-au încheiat cu acest imn şi cu întrebarea mişcătoare: „E posibil ca aceasta să fie ultima sesiune sau întâlnire şi următoarea să fie în ceruri?”
Da, Isus nu S-a întors atât de curând pe cât se aşteptau pionierii adventişti. Dar să nu uităm că a doua Sa venire este mult mai aproape acum decât atunci când Isaac Watts a scris versurile acestui frumos imn sau când William Miller îl cânta. De asemenea, este mult mai aproape decât atunci când acele sesiuni şi întâlniri de tabără se încheiau cu acest imn. Fără îndoială, foarte curând, Isus va apărea pe norii cerului ca să ne ia acasă şi atunci „nu ne vom mai despărţi”.