Nu renunța

Devoțional de seară

Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. – Psalmii 62:8

Înainte de a ne muta în Florida, am contactat comitetul pentru educaţie din oraşul unde urma să locuim.

După ce am ajuns în oraş mi-am propus să merg la biroul doamnei care mă putea ajuta să fiu acreditată şi în noul stat. Dar ea a trebuit să plece mai repede pentru a fi cu soţul ei bolnav. Asistenta ei mi-a luat datele de contact şi le-a transmis mai departe autorităţilor competente, care au reuşit să mă ajute să obţin autorizaţie din partea Departamentului de educaţie din acel stat.

Atunci a început aşteptarea. Timpul trecea şi trecea. Când am crezut că era suficient, am hotărât să contactez Secţia de autorizări a departamentului Educaţie.

Am fost şocată când mi s-a spus că nimeni din departament nu putea localiza informaţia trimisă lor!

Informaţia s-a pierdut? Chiar aşa? Nu îmi venea să cred!

Trebuia să trimit din nou fişele şcolare, să completez din nou formularele şi să iniţiez întreg procesul de la zero. M-am uitat la soţul meu şi am spus: „La drum.” Data viitoare voi înmâna personal informaţiile necesare persoanei calificate. Voi obţine dreptul de practică.

După ce am adunat din nou toate informaţiile necesare şi am completat toate formularele, am pornit înspre destinaţia propusă împreună cu soţul meu. După ce am oferit toate informaţiile personale pentru a putea intra în clădirea Departamentului de educaţie, am găsit şi biroul unde trebuia să merg. Un domn îi ajuta pe oamenii de acolo. Totuşi, când mi-a venit rândul să vorbesc cu el, mi-a spus foarte sec: „Trebuie să sunaţi la telefon pentru ajutor, eu acum plec în pauza de prânz.” Am pus mâna pe telefon, am sunat şi am fost ajutată de o doamnă foarte amabilă. Câteva zile mai târziu, după încă o vizită, aveam acreditarea.

Am mers cu soţul meu la şaptesprezece şcoli pentru a-mi depune CV-ul, dar niciuna nu mi-a oferit un loc de muncă. Deşi eram foarte descurajată după al doilea interviu, am mers înaintea Tatălui în rugăciune şi I-am spus ce simţeam. El a înţeles şi a răspuns rugăciunii mele. Nu a trecut mult timp şi aveam un loc de muncă.

Ce situaţii şi ce simţăminte trebuie să prezinţi şi tu înaintea Tatălui ceresc în această zi?


Bertha Hall

Leave a CommentSubmit