Oricine rămâne în El nu păcătuieşte. (1 Ioan 3:6)
O simplă declaraţie a sfinţeniei este fără valoare. Numai acela care rămâne în Hristos este creştin. Căci „oricine are nădejdea aceasta în El se curăţeşte, după cum El este curat” (1 Ioan 3:3). În orice mediu, în orice naţiune, tinerii noştri vor conlucra cu Dumnezeu. Singurul mod prin care o persoană poate fi curată este având acelaşi gând cu Dumnezeu. Cum îl putem cunoaşte pe Dumnezeu? Studiind Cuvântul Său. (…)
Prin credinţa în Isus Hristos, adevărul este acceptat în inimă şi credinciosul este purificat şi curăţit. Isus a fost „străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi” (Isaia 53:5). Este oare posibil deci să fii vindecat în timp ce, în mod conştient, păcătuieşti? Nu! Credinţa adevărată este aceea care spune: ştiu că am păcătuit, dar Isus a iertat păcatul meu; de aici înainte voi rezista ispitei în şi prin puterea Sa. Oricine are nădejdea aceasta în El se curăţeşte, după cum El este curat. El are un principiu statornic în suflet, care îl face în stare să învingă ispita.
„Oricine rămâne în El nu păcătuieşte.” Dumnezeu are puterea de a susţine sufletul care este în Hristos atunci când acest suflet este ispitit. „Oricine păcătuieşte nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut” (1 Ioan 3:6). Adică, orice credincios adevărat este sfinţit prin adevăr, în viaţă şi caracter. „Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire (şi nu doar declară) este neprihănit, cum El însuşi este neprihănit.” „Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte… fiindcă este născut din Dumnezeu.” „Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii Diavolului.” Să reţinem care este direcţia: „Oricine nu trăieşte în neprihănire nu este de la Dumnezeu, nici cine nu iubeşte pe fratele său.” „Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul!” (1 Ioan 3:7,9,10,18). (Youth’s Instructor, 15 februarie 1894)