Nu suntem lăsați să păcătuim

Devoțional zilnice 18 octombrie 2018

Oricine rămâne în El nu păcătuieşte. (1 Ioan 3:6)

O simplă declaraţie a sfinţeniei este fără valoare. Numai acela care rămâne în Hristos este creştin. Căci „oricine are nădejdea aceasta în El se curăţeşte, după cum El este curat” (1 Ioan 3:3). În orice mediu, în orice naţiune, tinerii noştri vor conlucra cu Dumnezeu. Singurul mod prin care o persoană poate fi curată este având acelaşi gând cu Dumnezeu. Cum îl putem cunoaşte pe Dumnezeu? Studiind Cuvântul Său. (…)

Prin credinţa în Isus Hristos, adevărul este acceptat în inimă şi credinciosul este purificat şi curăţit. Isus a fost „străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi” (Isaia 53:5). Este oare posibil deci să fii vindecat în timp ce, în mod conştient, păcătuieşti? Nu! Credinţa adevărată este aceea care spune: ştiu că am păcătuit, dar Isus a iertat păcatul meu; de aici înainte voi rezista ispitei în şi prin puterea Sa. Oricine are nădejdea aceasta în El se curăţeşte, după cum El este curat. El are un principiu statornic în suflet, care îl face în stare să învingă ispita.

„Oricine rămâne în El nu păcătuieşte.” Dumnezeu are puterea de a susţine sufletul care este în Hristos atunci când acest suflet este ispitit. „Oricine păcătuieşte nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut” (1 Ioan 3:6). Adică, orice credincios adevărat este sfinţit prin adevăr, în viaţă şi caracter. „Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire (şi nu doar declară) este neprihănit, cum El însuşi este neprihănit.” „Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte… fiindcă este născut din Dumnezeu.” „Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii Diavolului.” Să reţinem care este direcţia: „Oricine nu trăieşte în neprihănire nu este de la Dumnezeu, nici cine nu iubeşte pe fratele său.” „Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul!” (1 Ioan 3:7,9,10,18). (Youth’s Instructor, 15 februarie 1894)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro