100 de zile de rugaciune

Nu vei trăi

de Kubera

Părinții mei au crescut într-un sat undeva în interiorul Indiei. Ambii provin din familii necreștine. După ce s-au căsătorit, s-au mutat în marele oraș Bengaluru, unde tatăl meu lucra ca ofițer de poliție.

Prima sarcină a mamei a fost dificilă. După ce a născut prin cezariană, medicul a anunțat-o că va muri.

Toată lumea era tristă, dar iubeau copilul. Era un băiat sănătos și frumos.

„Bebelușul tău este foarte drăguț”, a spus o pacientă. „Mi-l poți da mie?”

„Îl voi adopta”, a spus medicul. „Nu vei trăi.”

Dar o asistentă creștină, Sarala, i-a spus mamei să nu renunțe la speranță. „Există un Dumnezeu al cărui nume este Isus”, a spus ea. „Dacă crezi în Isus Hristos, totul va fi bine.”

„Nu-l cunosc pe Dumnezeu”, a spus mama, slab. „Poți să te rogi pentru mine? Ne poți ajuta?”

Mama a căzut într-un somn profund. În timp ce dormea, Sarala și-a pus o mână pe capul ei și s-a rugat lui Isus.

Spre surprinderea tuturor, mama și-a revenit și trei zile mai târziu s-a întors acasă cu copilul. Mama a auzit de la mai mulți pacienți despre rugăciunea asistentei și și-a dat seama că Isus i-a salvat viața.

Ea s-a hotărât să se închine lui Isus, dar nu știa la ce biserică creștină să meargă. Tata a dus-o direct la o biserică adventistă de ziua a șaptea. Deși nu era credincios, era familiarizat cu diferitele biserici din oraș și cu modul lor de închinare. Unul dintre prietenii săi îi spusese că biserica adventistă era singura care asculta pe deplin pe Isus  Cel din Scriptură.

„Aceasta este biserica potrivită”, a spus tata cu hotărâre. „Trebuie să mergi aici să te închini lui Isus.”

În următorii 14 ani, mama a născut încă șapte copii.

Astăzi, fiul ei cel mare este președinte de conferință în India. Al doilea fiu este pastor în Irlanda. Al treilea fiu este pastor în Bengaluru. Trei fiice lucrează ca profesori în școli ale bisericii. Ultimii doi fii sunt membri laici activi. Eu sunt cel mai tânăr.

Mama urma să moară după ce a născut primul ei copil. Dar prin rugăciune și credință în Isus, ea a trăit și a dat viață la opt adventiști credincioși. Astăzi mama, care ca și mine are un singur nume, Kamalamma, este o bunică sănătoasă, în vârstă de 72 de ani, cu opt nepoți.

În copilărie, mama îmi amintea mereu de cuvintele lui Dumnezeu: „Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu niciun chip ”(Isaia 49:15).

Datorită credinței ei, familia mea numeroasă umblă cu Isus.

Andrew McChesney a împărtășit această experiență în numele lui Kubera. Andy este editor pentru revista Adventist Mission, iar această istorisire este împărtășită cu permisiunea lor.

Traducere: Adina Păltineanu

Articolul Nu vei trăi apare prima dată în Redesteptare si reforma.