Nu vom sluji niciunui chip cioplit

DEVOTIONAL EXPLO 21 februarie 2018

Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi sâ nu le slujeşti. (Exodul 20:4,5)

Creatorul nostru cere întreaga noastră devoţiune, supunerea, loialitatea noastră cea mai bună. Tot ce tinde să abată iubirea noastră de la Dumnezeu sau să se interpună slujirii datorate Lui devine un idol. Unele dintre pământurile oamenilor, casele şi mărfurile lor sunt idoli. Afacerile continuă să fie făcute cu zel şi energie, în timp ce slujirea lui Dumnezeu este considerată ca fiind secundară. Altarul familial este neglijat, rugăciunea în taină este uitată. Mulţi susţin că sunt corecţi cu aproapele lor şi se pare că au simţământul că, făcând astfel, rezolvă totul în privinţa datoriei lor. Dar nu este suficient să respecţi ultimele şase porunci ale Decalogului. Noi trebuie să-L iubim pe Domnul, Dumnezeul nostru, cu toată inima. Nimic altceva nu poate satisface cerinţele Legii lui Dumnezeu decât ascultarea de fiecare precept al ei.

Sunt mulţi aceia ale căror inimi au fost atât de împietrite de prosperitate, încât Îl uită pe Dumnezeu şi uită de nevoite aproapelui lor. Cei care mărturisesc a fi creştini se împodobesc cu bijuterii, lănţişoare, îmbrăcăminte costisitoare, în timp ce oamenii săraci ai lui Dumnezeu suferă pentru că nu au strictul necesar vieţii. Bărbaţi şi femei care pretind mântuirea prin sângele Mântuitorului risipesc mijloacele care le-au fost încredinţate pentru salvarea altor suflete şi apoi dau fără plăcere şi puţin pentru religie, în timp ce cheltuiesc cu mână largă dacă astfel vor primi cinste şi onoare. Aceştia sunt nişte închinători la idoli. (Signs of the Times, 26 ianuarie 1882) Tot ce îndepărtează mintea de la Dumnezeu ia forma unui idol şi aceasta este cauza pentru care există atât de puţină putere în biserica de astăzi. (Manuscript 2,1893)

Porunca a doua opreşte închinarea la adevăratul Dumnezeu prin chipuri şi asemănări. (…) Mintea, fiind îndepărtată de la perfecţiunea fără margini a lui Dumnezeu, va fi atrasă mai degrabă spre creatură decât spre Creator. (Patriarhi şi profeţi, p. 306)

Dumnezeu cercetează inima. El face deosebire între o slujire adevărată, din inimă, şi idolatrie. (Manuscript 126,1901)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro