Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său. A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiți la nuntă, dar ei n-au vrut să vină. (Matei 22:2-3; citiți și v. 1-14)
Împăratul și-a trimis solii mai întâi la cei care alcătuiau poporul său ales. Dar aceștia, preocupați cu totul de câștig vremelnic, și-au transmis refuzul, zicând: „Să ne fie cu iertare.”
Când cei care au fost chemați cei dintâi au refuzat invitația, împăratul i-a trimis pe soli la răspântiile drumurilor, unde se găseau cei care nu erau chiar atât de absorbiți de afaceri, de cumpărări și vânzări, de sădit și construit.
„Împăratul a intrat să-și vadă oaspeții și a zărit acolo pe un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă. «Prietene», i-a zis el, «cum ai intrat aici fără să ai haina de nuntă?» Omul acela a amuțit. Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: «Legați-i mâinile și picioarele și luați-l și aruncați-l în întunericul de afară; acolo vor fi plânsul și scrâșnirea dinților.»”
Este vorba despre cei care au intrat ca să se bucure de privilegiile ospățului adevărului, dar nu au mâncat trupul și nu au băut sângele Fiului lui Dumnezeu. Ei susțin a crede Cuvântul și îl fac cunoscut și altora, dar lucrează fărădelege. (…)
Invitația neglijată de aceia care fuseseră rugați cei dintâi a fost trimisă altora. Ea a fost dată neamurilor. Și la început avea să fie proclamată la „răspântiile drumurilor” – acelora care avuseseră o parte activă în lucrarea din lume, conducătorilor și învățătorilor lumii.
Cei care dau ultima solie a milei unei lumi căzute nu trebuie să-i ocolească pe pastori. Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să-i abordeze pe aceștia cu mult interes și apoi să pledeze pentru ei în rugăciune.
Ca să nu avem în vedere doar pe cei mari și înzestrați și să neglijăm clasele sărace, pe cei care sunt într-o stare mai umilă, Domnul Hristos Își instruiește solii în pilda marelui ospăț să meargă și la cei de la drumuri și la garduri, la cei săraci și umili din această lume… Lucrarea trebuie făcută pentru toate clasele de oameni. – Review and Herald, 8 mai 1900