O ascunzătoare foarte bună

Devoțional zilnic

Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge în el şi stă la adăpost. – Proverbele 18:10

Ca familie tânără, eu şi soţul meu i-am ajutat uneori pe prietenii noştri, având grijă de cele trei fetiţe ale lor. Pe atunci încă nu aveam copii, dar era o plăcere să petreci o zi cu acele fetiţe. Erau curioase, aveau imaginaţie şi se puteau distra ore în şir. Cu toate acestea, din când în când, ne întrebau dacă avem vreo idee cu ce să se joace mai departe. „De ce nu vă jucaţi de-a v-aţi ascunselea”? le-a propus soţul meu. Trei perechi de ochi au început să strălucească.

„Ce idee bună!” au strigat fetiţele. „Ne putem juca înăuntru?”

„Desigur”, a spus soţul meu Eră nicio ezitare. La urma urmei, casa noastră abia fusese mobilată, aşa că nu ne îngrijoram de puţinul pe care îl aveam. Fetiţele au intrat să se joace. La început au găsit multe locuri de ascuns: în spatele canapelei, sub pat şi în dulap. Totuşi, după câteva runde, se părea că nu mai găseau alte locuri de ascuns.

„Este rândul meu să mă ascund!” a spus Erin, fetiţa mijlocie. S-a ascuns, apoi celelalte două au început să o caute. Prima dată au căutat în locurile obişnuite, dar nu au putut să îşi găsească surioara. Unde poate să fie? Unde se ascunde? În cele din urmă, după o lungă căutare şi câteva indicaţii, Erin a fost găsită în baie, întinsă în cadă.

„Erin, acesta este un loc atât de bun de ascuns!” a exclamat Kimby, fetiţa cea mai mică. „Ai găsit o ascunzătoare foarte bună”, a spus din nou.

Acum era rândul lui Kimby să se ascundă. Nu a avut deloc probleme în a-şi găsi locul de ascuns. A alergat în baie şi s-a întins în cadă, acelaşi loc unde Erin s-a ascuns cu doar câteva momente în urmă. De fapt, de fiecare dată când era rândul ei de ascuns, Kimby se ascundea în acelaşi loc. De fiecare dată când era găsită, spunea cu un zâmbet radiant: „Nu-i aşa că aceasta este cea mai bună ascunzătoare?”

Încă zâmbesc la o logică aşa copilărească. Totuşi nu pot să nu văd o lecţie frumoasă pentru viaţa mea în acea experienţă. Indiferent prin ce trec, pot să vin întotdeauna la Isus. Uneori alerg prima dată în alte locuri sau la alte persoane, dar niciunul nu s-a dovedit a fi acel turn puternic de scăpare sau de siguranţă pe care numai încrederea în Isus ni-l dă. Şi de fiecare dată când vin la El, niciodată nu sunt dezamăgită.

El este locul meu cel mai bun de ascuns!


Ida T. Ronaszegi

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit