O biserică luminată

Devoțional zilnic 8 noiembrie 2019

Din pruncie cunoști Sfintele Scripturi, care pot să-ți dea înțelepciunea care duce la mântuire prin credința în Hristos Isus. (2 Timotei 3:15)

Domnul nu-i poate folosi pe bărbați și femei în lucrarea Sa dacă ei nu au un spirit blând și dornic de a învăța. Cei pe care Dumnezeu îi folosește în slujba Sa trebuie să fie credincioși față de principii, însă, în timp ce nu trebuie să se abată de la calea cea clară a datoriei pentru vreun interes egoist, ei nu trebuie să fie habotnici sau să se fălească arătând spre propriile realizări. Dacă inima nu este legată de Sursa înțelepciunii, nu va exista acel simțământ al caracterului sacru al lucrării. Vioiciunea și inspirația lucrătorilor lui Hristos trebuie să provină de la Dumnezeu. Ei trebuie să caute să se conformeze voinței și căilor Sale și să nu caute să aibă voința sau calea lor proprie. Cei care vor să devină un canal viu de lumină trebuie să fie stăpâniți de ceva mai mult decât un simplu obicei sau o părere. Ei trebuie să trăiască oră de oră în comuniune conștientă cu Dumnezeu. Viețile lor trebuie aduse în contact cu principiile adevărului și neprihănirii. Ei trebuie să devină părtași de natură divină.

Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să caute continuu putere intelectuală și tot ceea ce dobândesc trebuie devotat spre slava lui Dumnezeu. Noi trebuie să avem vederi largi cu privire la ceea ce reprezintă cerințele lui Dumnezeu pentru poporul Său. (…)

Nu trebuie să ne mulțumim cu nimic din ceea ce nu are iluminare divină de la Lumina centrală a universului. Când avem această iluminare, vom vedea necesitatea de a ne grăbi înainte și în sus, de a ridica standardul, de a cultiva cele mai nobile aspirații și de a avea cele mai înalte realizări. Noi ne vom aproviziona constant din Sursa înțelepciunii adevărate și vom trăi ca în prezența Domnului.

Talentele ne-au fost încredințate de Domnul și vom da socoteală de folosirea și înmulțirea acestora… Trebuie să lucrăm pentru slava lui Dumnezeu. Acesta este scopul măreț al existenței noastre. Trebuie să fim într-o asemenea stare, încât să apreciem lumina pe care Dumnezeu a adus-o în experiența altora. Viețile și caracterele noastre sunt influențate de realizările fizice, intelectuale și morale ale generațiilor trecute. Dacă rămânem în ignoranță, de vină nu este nimeni altcineva decât noi înșine. Dacă ne încordăm toată puterea, dacă ne folosim la maximum toate capacitățile, având în vedere numai slava lui Dumnezeu, nu vom da greș în a face o lucrare valoroasă pentru Dumnezeu. – Signs of the Times, 30 noiembrie 1888

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro