O chestiune de priorităţi

Devoțional zilnic 14 februarie 2020

Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Matei 6:33

Când copiii intră în tablou, viaţa se aglomerează. Existenţa ţi se schimbă drastic atunci când vine acasă primul copil, indiferent cât de organizat eşti. Viaţa tinde să se învârtă în jurul copiilor, iar timpul liber, dacă aveai timp liber înainte, este scump şi aproape inexistent.

Timpul pentru devoţional se evaporă foarte uşor când petrecem timp cu copiii şi facem tot ce presupune viaţa de părinte. Mereu există jucării de adunat, haine de spălat, vase de care să te ocupi, să nu mai zic de cumpărăturile şi treburile zilnice. Nu îţi trebuie mult până să te aglomerezi şi să uiţi de priorităţile spirituale.

Una dintre primele noastre priorităţi ca părinţi ar trebui să fie menţinerea unei relaţii strânse cu Dumnezeul şi Salvatorul nostru. Pe măsură ce copiii cresc, începem să ne închinăm cu ei înainte de culcare, dar, deşi acest obicei este unul bun, nu ar trebui să substituie timpul nostru personal cu Dumnezeu.

Lasă-ţi copiii să te vadă când îţi petreci timpul în devoţiune personală, în loc să-l amâni până după ce îi pui la culcare. Este mult mai bine să îţi iei timp pentru închinare când copiii sunt încă treji şi pot observa încă din primii ani că aceasta este o prioritate pentru tine. Vasele pot aştepta, împachetatul hainelor poate aştepta, jucăriile pot aştepta, pentru că închinarea este mult mai importantă.

Copiii noştri ne vor observa pe măsură ce cresc. Ce vor percepe ei ca fiind priorităţile noastre? Este foarte bine că ne văd dând cu aspiratorul, tunzând iarba, făcând curăţenie în garaj, citind şi relaxându-ne. Acestea sunt lucruri bune. Dar aminteşte-ţi că au nevoie să ne vadă că petrecem timp consolidându-ne relaţia spirituală cu Dumnezeu şi cu partenerul de viaţă. Dacă Dumnezeu a decis că este o prioritate să pună la dispoziţie un plan de salvare pentru noi, este numai corect ca noi să profităm de ocazie şi să ne luăm timpul necesar pentru menţinerea relaţiei cu El. Exemplul acesta are pentru copiii noştri beneficii eterne.

Doamne, Îţi mulţumesc pentru darul timpului! Ajută-ne să ne folosim timpul şi să facem din viaţa spirituală una dintre cele mai mari priorităţi, pentru a le oferi copiilor noştri un exemplu demn de darul Fiului Tău!


Gary Reinbold

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro