O hotărâre

Devoțional zilnic 26 decembrie 2019

Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta. (Geneza 32:26)

Este nevoie de eforturi serioase ca să putem primi tărie de la Dumnezeu pentru a ne împotrivi vrăjmașului atunci când el se va năpusti asupra lumii ca un potop. Trebuie să facem tot ce putem, până la agonie, pentru a ne supune eul, căci mulțumirea de sine și îngăduința de sine constituie cele mai amăgitoare păcate, care adorm conștiința și orbesc înțelegerea… Avem nevoie de dorința arzătoare a văduvei insistente și a femeii siro-feniciene – o hotărâre care nu va fi respinsă.

Mulți, foarte mulți fac greșeala fatală neluând în seamă această lecție a providenței lui Dumnezeu. Pacea și odihna pot fi asigurate doar prin luptă. Puterile luminii și ale întunericului își desfășoară forțele în fața noastră, iar noi trebuie individual să luăm parte în această luptă. Iacov s-a luptat toată noaptea cu Dumnezeu înainte de a obține biruința. Pe când își înălța cererile lui Dumnezeu în rugăciune, el a simțit o mână puternică atingându-l și, crezând că este mâna unui dușman, s-a folosit de toată puterea pe care o avea pentru a i se împotrivi. S-a luptat timp de multe ore, însă nu l-a putut birui pe împotrivitorul său, dar nu și-a permis să se relaxeze nicio clipă, ca să nu fie înfrânt și să-și piardă viața… Atunci Străinul a încheiat lupta. A atins coapsa lui Iacov, iar puterea luptătorului a fost paralizată. Până atunci, Iacov nu știuse cine era cu adevărat Cel cu care se luptase, iar acum, șchiopătând și plângând, implora să-i fie cruțată viața.

Un Înger cu siguranță că se putea desprinde ușor din strânsoarea lui Iacov, însă El nu a făcut acest lucru. „Lasă-Mă să plec”, a spus El, „căci se revarsă zorile”. Însă de la suferindul, dar hotărâtul Iacov a venit răspunsul: „Nu te las să pleci până nu mă vei binecuvânta.” Lacrimile și rugămințile lui au obținut ceea ce prin luptă nu reușise. „Care îți este numele?” a întrebat Îngerul. „Şi el a spus: „Iacov.” Apoi a zis: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel, căci ai luptat cu Dumnezeu și cu oameni și ai fost biruitor…” Şi l-a binecuvântat acolo.

În lucrarea de pregătire este nevoie de hotărâre, abnegație și eforturi consacrate… Doar prin efort serios, hotărât și credință în meritele Domnului Hristos putem birui și câștiga Împărăția cerurilor. Timpul nostru pentru lucrare este scurt. Domnul Hristos va veni curând a doua oară. – Youth’s Instructor, 24 mai 1900

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro