O inimă nouă

Devoțional zilnic 22 martie 2019

Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic! (Psalmi 51:10)

Cuvinte urâte, mincinoase, jignitoare, poate chiar criminale.  Gesturi urâte, spate întors, ochi dați peste cap. Răzvrătire, încăpățânare, acte de violență.  Ce au toate acestea în comun?
“Căci din prisosul inimii vorbește gura…”  Câtă dreptate.  Problema e că nu e nimic premeditat (sper), dar te-ai trezit vorbind, sau făcând.  Și doar tu știi cât de mult îți pare rău.  Doar tu cunoști lupta ta interioară?

Te-ai rugat vreodată pentru un transplat de inimă?  Nu unul din acela pentru care e necesară spitalizarea, ci unul din acela pe care îl poate face doar Dumnezeu.  

Și David avea o problemă a inimii.  Așa că s-a plecat pe genunchi înaintea lui Dumnezeu și s-a rugat pentru un transplant.  Și-a mărturisit păcatele, și-a recunoscut greșelile cât și nevoia sa de Dumnezeu și a cerut iertare.  Defapt, dacă vrei să citești Psalmul 51, vei vedea că deasupra lui scrie tot: Un psalm al lui David. Către mai mare cântăreților. Un Psalm creat de David după vizita lui Natan, pentru că David păcătuise cu Batșeba.

Îmi place că Dumnezeu i-a răspuns.  Și știi ceva, de abia așteaptă să îți răspundă și ție.

Benjamin Stan

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro