O inimă pocăită

Devoțional zilnice 30 septembrie 2018

Din fundul adâncului Te chem, Doamne! Doamne, ascultă-mi glasul! Să ia aminte urechile Tale la glasul cererilor mele! – Psalmii 130:1-2

Căpitanul Joseph Bates naviga cu vaporul Empress din New Bedford, Massachusetts, către Rio de Janeiro. Când a vrut să ia o nuvelă sau un roman din cufăr, a descoperit că soţia lui îi pusese un Nou Testament deasupra celorlalte cărţi. L-a deschis şi înăuntru a găsit poezia „The Hour of Death” de Felicia D. Hemans. Bates a citit poezia de câteva ori şi în inima lui s-a născut dorinţa de a fi creştin. În mod tragic, un coleg marinar, Christopher, s-a îmbolnăvit foarte tare şi a murit. Pe 30 septembrie 1824, Bates, răvăşit emoţional, a citit o rugăciune ca slujbă pentru înmormântare şi apoi s-a întors în cabină. Cu un sac greu de nisip atârnându-i de picioare, trupul lui Christopher a fost aruncat în mare. În timp ce trupul prietenului lui se scufunda în apa rece, Bates se pocăia de propriile păcate şi îşi preda viaţa lui Dumnezeu.

Pe 4 octombrie, Bates a scris „Un legământ solemn cu Dumnezeu”, care sună astfel: „Dumnezeule veşnic şi preabinecuvântate, vreau să mă prezint înaintea Ta cu cea mai profundă umilinţă şi smerenie a sufletului. Ştiind cât de nedemn este ca un vierme atât de păcătos să se prezinte înaintea Maiestăţii sfinte a Cerului, înaintea Împăratului împăraţilor şi Domnului domnilor, … vin recunoscând că am fost un mare răufăcător. Mă bat în piept şi spun ca şi vameşul umil: «Doamne, ai milă de mine, păcătosul!» … În această zi, în cea mai mare solemnitate, mă predau Ţie. Renunţ la toţi ceilalţi domni care au stăpânit asupra mea şi mă consacru Ţie cu tot ce sunt şi cu tot ce am… Foloseşte-mă, Doamne, te implor, ca un instrument al lucrării Tale; fă să fac parte din poporul Tău ales. Fă să fiu spălat în sângele scumpului Tău Fiu. A Lui să fie lauda veşnică şi a Ta, din partea milioanelor de oameni care sunt astfel mântuiţi de Tine. Amin.”

În această frumoasă rugăciune legământ, Bates (1) a recunoscut sfinţenia şi maiestatea lui Dumnezeu, (2) şi-a văzut propria nevrednicie şi păcătoşenie, (3) s-a pocăit pe deplin de păcatele sale, (4) şi-a predat întreaga viaţă lui Dumnezeu şi (5) i-a cerut lui Dumnezeu să fie folosit în slujba Sa. Un astfel de legământ nu este o experienţă unică în viaţă. Trebuie să fie reînnoit în fiecare zi, inclusiv astăzi. De ce să nu o faci chiar acum?

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro