O mamă în Israel

Devoțional de seară 26 iunie 2019

Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept Cuvântul adevărului. – 2 Timotei 2:15

Echipa Lamb Wins urma să participe la o conferinţă de tineret foarte mare pentru a vorbi despre noul nostru proiect muzical. „Vom vinde mii de CD-uri!” a spus Delon. Justin l-a aprobat spunând: „în sfârşit!” Eu am încercat să le tai puţin din elan adăugând: „Să fim realişti…”, dar ei m-au oprit imediat: „Nu, hai să nu fim!” Când le-am spus că nu aş vrea să fie dezamăgiţi, ei au spus că nu vor fi.

Am mers şi nu am fost dezamăgiţi. La un moment dat, o prietenă mi-a spus: „îmi place mica ta trupă!” făcând referire la echipa noastră — Delon Lawrence, Justin McLaughlin, Lee Givhan, John Milea, Matthew Redendez, David Kim, Hillary Blair şi fiica mea, Kimmy Scwirzer.

Adesea mă întreb cum s-a ajuns aici, ca eu să pun la punct producţia unei cantate pe baza cărţii Apocalipsa — împreună cu doi artişti de muzică rap din Philadelphia, un violoncelist de origine asiatică, fost instrumentist la Filarmonica din Hong Kong, şi un „cârd” de muzicieni, dintre care majoritatea cu vârsta jumătate din a mea şi neavând prea multe în comun. Adevărul este mai ciudat decât ficţiunea.

Pe website-ul Lamb Wins sunt trecută ca „Jennifer Jill Schwirzer – producător executiv, compozitor, textier, interpret, chitarist, pianist.” Aş vrea să adaug „mamă în Israel”. Dintre toate rolurile mele, acesta este cel mai semnificativ. În timp ce le prezentam trupa The Lamb Wins celor care treceau pe la standul nostru, l-am auzit pe Delon spunând de mai multe ori: „Jennifer Jill Schwirzer este creierul din spatele acestui proiect.” Nu sunt sigură că eu sunt creierul din spatele proiectului, dar prin harul lui Dumnezeu cred că eu sunt sufletul proiectului, aşa cum mama este sufletul familiei. Profesorul John Cacioppo, de la Universitatea din Chicago, spune că singurătatea s-a dublat de la 20% în anii 1980 la 40% în prezent. Este interesant că izolarea socială a crescut odată cu apariţia reţelelor de socializare. Studiile arată că utilizarea aplicaţiei Facebook prezice un declin al bunăstării subiective la adulţi, observându-se şi simţăminte de singurătate.” Probabil că Facebook-ul nu te va vindeca de singurătate — în afară de cazul în care îl foloseşti pentru a căuta o biserică ce îl are în centru pe Hristos, activă, care pune preţ pe Biblie şi care este aproape de tine pentru a putea participa. Implică-te în slujire, în proiecte misionare şi în cercetarea Scripturii. Făcând astfel, vei forma noi legături care se pot transforma în propria ta trupă.


Jennifer Jill Schwirzer

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro