O moștenire mai bună

Devoțional zilnice 1 iulie 2018

… O moştenire nestricâcioasă neîntinată şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi! (1 Petru 1:4)

Cererile noastre adresate lui Dumnezeu nu trebuie să pornească din inimi pline de aspiraţii egoiste. Dumnezeu ne îndeamnă să alegem acele daruri care vor contribui la slava Sa. El doreşte ca noi să alegem ce este ceresc, nu ce este pământesc. El deschide larg în faţa noastră posibilităţile şi avantajele unei relaţii cu Cerul, ne încurajează în înaltele noastre idealuri şi ne oferă siguranţa pentru comoara noastră cea mai aleasă. Când bunurile pământeşti îi sunt luate, cel credincios se va bucura de comoara lui cerească, bogăţii ce nu pot fi pierdute în niciun dezastru pământesc. (Review and Herald, 16 august 1898)

Cât de trist este că oamenii se întorc de la moştenirea lor veşnică şi trăiesc pentru satisfacerea mândriei, a egoismului şi a unei manifestări exterioare şi, prin supunerea sub conducerea lui Satana, pierd binecuvântarea pe care ar fi putut s-o aibă atât aici, în aceasta viaţă, precum şi în viaţa veşnică. Ei pot să intre în palatele cerului şi să se asocieze în termeni de libertate şi egalitate, cu Hristos şi cu îngerii cerului, cu prinţii lui Dumnezeu, şi totuşi, oricât de incredibil ar părea, ei întorc spatele atracţiei cereşti.

Satana se luptă pentru sufletele oamenilor. (…) El nu doreşte ca ei să aibă viziunea slavei viitoare, a gloriei veşnice pregătite pentru cei care vor moşteni cerul, sau să aibă experienţa pe care o dă o pregustare a fericirii cerului. (…) Aceia care îl primesc pe Hristos ca Mântuitor personal au făgăduinţa vieţii de acum, dar şi a aceleia care va veni. (…) Cel mai umil ucenic al Domnului Hristos poate deveni un locuitor al cerului, un moştenitor al lui Dumnezeu, al unei moşteniri nestricăcioase care nu se pierde şi nici nu trece. O, dacă fiecare ar alege darul ceresc, devenind astfel un moştenitor al lui Dumnezeu, al acelei moşteniri al cărei titlu de proprietate este asigurat faţă de orice distrugător, într-o lume fără sfârşit! O, nu alegeţi lumea de acum! (Principiile fundamentale ale educaţiei creştine, p. 234-235)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro