O muzică bună, care să fie o binecuvântare

Devoțional zilnice 22 iunie 2018

Slujiţi Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Lui. (Psalmii 100:2)

Cântaţi în familie cântece plăcute şi sfinte şi atunci vor fi mai puţine cuvinte urâte şi mai multă veselie, speranţă şi bucurie. Ca parte a serviciului religios, cântarea este un act de închinare în aceeaşi măsură ca rugăciunea. Multe cântări sunt cu adevărat o rugăciune. (Educaţie, p. 168)

Sunt alarmată să văd pretutindeni frivolitatea tinerilor şi a tinerelor care pretind a crede adevărul. (…) Au urechea ascuţită pentru muzică şi Satana ştie ce să stimuleze pentru a anima, captiva şi fermeca mintea, astfel încât Domnul Hristos să nu fie dorit. Lipseşte dorul spiritual al sufletului după cunoaşterea lui Dumnezeu şi după creşterea în har. Mi-a fost arătat că tinerii trebuie să adopte o poziţie mai înaltă şi să facă din Cuvântul lui Dumnezeu sfătuitorul şi călăuza lor. Asupra tinerilor stau responsabilităţi solemne, pe care ei le tratează cu uşurinţă. Introducerea muzicii în casele lor, în loc să-i conducă la sfinţenie şi spiritualitate, a constituit mijlocul prin care mintea le-a fost distrasă de la adevăr. Cântecele frivole şi muzica la modă a zilei par potrivite pentru gusturile lor. Muzica le-a răpit timpul care ar fi trebuit să fie dedicat rugăciunii. Atunci când nu se face abuz de ea, muzica este o mare binecuvântare, dar, când este greşit folosită, este un blestem teribil. (Mărturii, vol. 1, p. 496-497)

La ce foloseşte faptul că aţi fost educaţi şi instruiţi în arta muzicii, dacă n-aţi învăţat niciodată un cântec nou? Cât valorează această instruire, dacă n-aţi fost instruiţi cum trebuie pentru a fi membri ai familiei lui Dumnezeu, fii şi fiice, copii ai Săi? (Youth’s Instructor, 3 august 1893)

Niciun om în care locuieşte Mântuitorul nu-L va dezonora înaintea altora, cântând la diferite instrumente muzicale melodii care abat mintea de la Dumnezeul cerului şi o îndreaptă spre lucruri uşuratice şi mărunte. (Mărturii, vol. 1, p. 510)

Muzica a fost făcută să slujească unor scopuri sfinte, care să înalţe gândurile către ce este curat, nobil şi înălţător şi să trezească în suflet devoţiune şi recunoştinţă faţă de Dumnezeu. (Soliipentru tineret, p. 293)

În timp ce armata de lucrători ai Domnului cântă aici cântece de laudă, corul de sus li alătură în aducerea de mulţumiri, aducând laude lui Dumnezeu şi Fiului Său. (Mărturii, vol. 7, p. 17)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro