O poruncă divină

Devoțional zilnic

Vegheați dar în tot timpul și rugați-vă. (Luca 21:36)

În limbajul solemn al Scripturii, în acest text este evidențiată o responsabilitate pe care o avem de îndeplinit zilnic toți, bătrâni și tineri. Este necesitatea de a veghea și, de credincioșia cu care ne împlinim această datorie, depinde atât destinul nostru prezent, cât și cel veșnic.

Trăim într-un timp crucial. În 1844, când a fost proclamat mesajul: „Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă căci a venit ceasul judecății Lui”, acesta a mișcat profund fiecare suflet. Toți cei care l-au auzit au fost pătrunși de solemnitatea acestuia. Cât de doritori eram să ne arătăm credința prin faptele noastre, iar cuvintele și acțiunile noastre să facă o impresie favorabilă asupra lumii! (…)

Astăzi, îngerii urmăresc cu atenție dezvoltarea caracterului fiecărui om și în curând viețile noastre vor fi cercetate de Dumnezeu. Curând vom fi cântăriți în balanța sanctuarului și în dreptul numelor noastre va fi trecută sentința pronunțată. Şi vom primi fie darul vieții veșnice, fie vom fi pedepsiți cu distrugerea veșnică din prezența Domnului. Poate că nu dorim să ne examinăm îndeaproape ca să ne vedem starea spirituală și, dacă inimile noastre sunt mișcate așa cum se cuvine de solia adevărului, acest lucru nu va afecta nicicum lucrarea judecății. Deciziile acesteia vor rămâne exact aceleași.

„Vegheați dar în tot timpul și rugați-vă.” Avem mare nevoie să veghem, nu doar pentru noi înșine, ci și pentru influența pe care o avem asupra altora. Influența noastră are bătaie lungă. Poate credem că ea se limitează doar la căminul nostru; că numai membrii familiilor noastre știu cum suntem noi și ce facem noi. În unele cazuri, acest lucru poate să fie adevărat; însă, într-un anumit fel, influența vieții din familie trece dincolo de cămin. (…)

Dacă dorim să avem parte de răsplata glorioasă promisă celor biruitori, noi trebuie să ducem lupta cea bună a credinței. Acest lucru l-a făcut apostolul Pavel și a spus: „De acum mă așteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în ziua aceea Domnul, Judecătorul cel drept.” Să fim printre aceia care sunt „bogați în fapte bune”, care își strâng „pentru vremea viitoare drept comoară, o bună temelie, ca să apuce adevărata viață veșnică”. – Signs of the Times, 7 ianuarie 1886

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit