O poveste de dragoste, providență și credință

Devoțional zilnic 13 aprilie 2020

Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale, Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui şi el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat Isaac pentru pierderea mamei sale. (Geneza 24:67)

Ascultă ediția audio aici.

Avraam era deja foarte bătrân când l-a pus pe Eliezer, administratorul lui, să jure că nu va lua de soție pentru Isaac pe niciuna dintre femeile canaanite, ci pe una dintre fetele rudelor sale. Așadar, Eliezer a plecat la Nahor, în Mesopotamia, în căutarea unei soții pentru fiul stăpânului său. Într-o după-amiază, servitorul s-a oprit la fântână la ora la care femeile ieșeau să ia apă pentru casele lor și s-a rugat Domnului: „Te rog, dă-mi izbândă astăzi şi îndură-Te de stăpânul meu, Avraam” (Geneza 24:12). Atunci a apărut Rebeca, o tânără „foarte frumoasă” care, plină de solicitudine, a trecut proba stabilită de Eliezer, dându-i să bea și adăpându-i și cămilele. Dumnezeu l-a condus pe bătrân la fiica unui nepot al lui Avraam, răspunzând astfel cu o oportunitate la rugăciunile sale.

Ellen White menționează: „Dacă există un subiect care ar trebui să fie cercetat cu grijă și în care sfatul persoanelor mai în vârstă și cu mai multă experiență ar trebui căutat, atunci acesta este subiectul căsătoriei; dacă a fost vreodată un timp când Biblia a fost necesară ca un îndrumător, dacă a fost vreodată un timp când călăuzirea divină ar trebui căutată în rugăciune, atunci acesta este înainte de a face pasul acela care leagă oamenii laolaltă pentru toată viața” (Patriarhi și profeți, p. 158). Eliezer a prezentat familiei tinerei fete motivul călătoriei sale. Au recunoscut cu toții că Dumnezeu a intervenit. Au schimbat daruri între ei și apoi majordomul lui Avraam și familia Rebecăi au pregătit logodna. Și Rebeca? Ea nu a avut nimic de zis? Familia a întrebat-o: „Vrei să te duci cu omul acesta?” Rebeca a răspuns afirmativ. Răspunsul său pozitiv a dovedit că ea însăși era o tânără credincioasă: a acceptat să se separe de ai săi, pentru a începe minunata aventură a unui mariaj sub călăuzirea lui Dumnezeu.

În cele din urmă, au ajuns în Palestina. Rebeca a petrecut lunga călătorie în liniște, în rugăciune, încrezându-se în Dumnezeu. Relatarea ne spune că Isaac, făcând o plimbare pe câmp, a intrat în scenă atunci când caravana lui Eliezer se apropia de locul unde era tabăra lui Avraam. Atunci s-au aflat față în față, pentru prima dată, Rebeca și Isaac. Răbdarea, credința în Dumnezeu și încrederea în părinții lor au dat roade: împreună au constituit unul dintre cele mai solide cupluri ale Bibliei.

Dumnezeu ne cunoaște nevoile. Să păstrăm astăzi cu noi făgăduința: „Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima” (Psalmii 37:4).

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro