Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui. Naşterea îşi are vremea ei, şi moartea îşi are vremea ei. – Eclesiastul 3:1,2
Când m-am căsătorit, am devenit nu doar soţie, ci şi mamă pentru două fetiţe. De fapt, ele m-au ales să le fiu mamă înainte ca tatăl lor să mă aleagă să îi fiu soţie şi au fost micii mei susţinători până când, în cele din urmă, l-au convins. Eram o familie ocupată şi fericită când a mai apărut un băieţel, câţiva ani mai târziu, urmat de o fetiţă. Eram sigură că acum eram formula completă.
Dar, câţiva ani mai târziu, am aflat că sunt însărcinată din nou. Mama mea, care a putut avea doar un copil, nu înţelegea de ce nu îmi doream încă un copil, pe când atitudinea soţului meu era: „întotdeauna mai este loc pentru încă unul.” Pe toată durata sarcinii am lucrat din greu şi am făcut tot ce am putut ca să pierd cumva sarcina. Totuşi, când micuţa Rose s-a născut, am iubit-o la fel de mult ca pe ceilalţi copii. Cu siguranţă că ea era elementul care lipsea în familia noastră. Rose a crescut şi a devenit o binecuvântare pentru mulţi oameni. Şi-a ales profesia de asistentă medicală şi a lucrat câţiva ani ca responsabilă cu montarea de perfuzii şi branule la un mare spital universitar creştin din California. Rose reuşea să le pună perfuzii bebeluşilor atunci când nimeni altcineva nu reuşea. O vreme a fost responsabilă cu prelevarea sângelui de la bebeluşii cu transplant de inimă.
Rose s-a căsătorit şi, la rândul ei, a avut doi copii: o fetiţă şi, mai târziu, un băieţel. Apoi soţul ei s-a întors la şcoală pentru a deveni dentist, aşa că ea era cea care aducea bani în casă. Chiar în acea perioadă a aflat că era din nou însărcinată. Ştiam exact ce simte, dar mai ştiam că totul va fi bine. Deşi primii câţiva ani au fost o provocare pentru mămica foarte ocupată, niciun membru al familiei nu şi-ar fi putut imagina viaţa fără mica şi vesela fetiţă. Mai târziu, Rose şi-a deschis propria afacere pentru a putea face şcoală acasă cu copiii ei. Prin ceea ce face, ea îi învaţă pe oameni cum să îşi îmbunătăţească viaţa de familie prin păstrarea amintirilor în albume foto. Şi în prezent face acest lucru şi a fost o binecuvântare pentru multe familii, inclusiv pentru propriii copii.
Viaţa merge înainte şi acum fetiţa ei cea mică a crescut şi a ajuns să fie o binecuvântare pentru multe vieţi, mergând în călătorii misionare în mai multe ţări. Şi ea este asistentă medicală şi, în această calitate, continuă să lumineze viaţa altora prin buna ei dispoziţie şi prin îngrijirea pe care le-o acordă.
Meditând la viaţa noastră de familie, pot spune că Solomon a avut dreptate când a spus că fiecare lucru îşi are vremea lui şi că naşterea îşi are vremea ei. Putem să Îl lăsăm pe Dumnezeu să Se ocupe de detalii.
Betty J. Adams