O zi a recunoștinței memorabilă

Devoțional de seară 22 noiembrie 2019

Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui! Faceţi cunoscute printre popoare isprăvile Lui! – Psalmii 105:1

Am avut multe amintiri frumoase de sărbători, dar o zi a recunoştinţei iese în evidenţă în mod special. Slujeam ca studentă misionară în India, locuind în Tamil Nadu, şi îmi petreceam prima zi a recunoştinţei departe de familia mea şi de prieteni.

Când am crescut, tatăl meu (care provenea dintr-o familie Cajun-italiană franceză) mi-a spus istorisiri despre cum mânca familia sa lasagna, spaghete şi pâine cu usturoi de Ziua Recunoştinţei când era el copil. Deşi îmi plăcea să îmi petrec Ziua Recunoştinţei cu familia şi prietenii mei, îmi doream adesea să mâncăm numai mâncare italienească atunci. Copil fiind, eu consideram că era normal să sărbătorim Ziua Recunoştinţei. Pot spune că mi s-a făcut foarte dor de casă în acea zi de sărbătoare petrecută în India. Cât de mult îmi doream să fiu acasă în New England cu cei dragi, mâncând o adevărată masă de sărbătoare cu toate ingredientele! Nu mai visam la mâncare italienească pentru această sărbătoare specială — doar îmi doream o adevărată cină de Ziua Recunoştinţei.

Imaginaţi-vă cât de surprinsă am fost când o cutie foarte mare a ajuns la uşa mea în Tamil Nadu, India! O fostă profesoară de universitate, doamna Jaime Delay, a cheltuit mai mult de 200 de dolari americani pentru a-mi trimite pachetul în două zile. Am deschis cutia şi am găsit-o plină cu mâncare vegetariană, sos de merişoare, umplutură instant, porumb, fasole verde, piure instant de cartofi, sos şi orice altceva îmi doream! Nu i-am spus că tânjeam după o cină de Ziua Recunoştinţei. Dar ca fost misionar în Thailanda, ea ştia cât de dor îmi era în acea vacanţă.

Acum, în fiecare noiembrie, mă gândesc la acea zi din India, când o studentă misionară singuratică a primit un dar uimitor de la o profesoară grijulie şi plină de dragostea lui Hristos, de acasă, din State. Nu voi mai lua niciodată o cină de Ziua Recunoştinţei de-a gata!

Galateni 6:10 spune: „Aşadar, cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă.” Generozitatea doamnei Delay şi fapta ei altruistă întruchipează cu adevărat acest verset. Darul ei va servi întotdeauna ca un exemplu pentru mine despre felul în care îi putem binecuvânta pe alţii, în special pe aceia care îi slujesc lui Hristos peste mări.

Te încurajez să trimiţi un e-mail sau chiar să laşi un pachet mic de îngrijire la poştă pentru un misionar care slujeşte peste mări. Ei îţi vor fi mereu recunoscători pentru că te-ai gândit la ei!


Amanda N. Gaspard

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro