Oaia Dolly

Devoțional zilnice 5 iulie 2018

Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. – Ioan 1:3-4

Dumnezeu este Sursa vieţii, a cărui cuvânt puternic a adus la existenţă toate fiinţele create din tot universul Său vast. „Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului şi toată oştirea lor, prin suflarea gurii lui. […] Căci El zice, şi se face; porunceşte, şi ce porunceşte ia fiinţă” (Ps. 33:6,9). Fiind doar nişte creaturi, fiinţele umane sunt incapabile să creeze orice formă de viaţă. Chiar şi aşa, oamenii au manipulat genetic formele de viaţă existente.

Pe 5 iulie 1996 s-a născut oaia Dolly, după o serie de experimente genetice şi reproductive, implementate de Institutul Roslin din Edinburg, Scoţia. Ea a fost clonată dintr-o celulă luată din glanda mamară a oii Finn Dorset, de şase ani, şi dintr-un ovul luat de la o oaie scoţiană cu faţa neagră. De atunci multe alte mamifere mari au fost clonate cu succes. Aceste experimente ar putea deschide uşa pentru crearea unei generaţii noi de oameni modificaţi genetic.

Deja în februarie 1997, preşedintele Bill Clinton a cerut Comisiei Consultative American National Bioethic să studieze chestiunile legale şi etice implicate. Comisia a concluzionat că era „inacceptabil moral care oricine din sectorul public sau privat, fie într-un mediu de cercetare sau clinic, să încerce să creeze un copil folosind clonarea prin transferul nucleului celular somatic.”

În 11 noiembrie 1997, în Declaraţia Universală UNESCO privitoare la Genomul Uman şi Drepturile Omului se afirma: „Practicile care sunt contrare demnităţii umane, cum ar fi clonarea reproductivă a fiinţelor umane, nu trebuie permise.” În ianuarie 1998, preşedintele francez Jacques Chirac a făcut apel la interzicerea globală a clonării umane. Dar cât timp va ţine seamă de aceste restricţii comunitatea ştiinţifică?

Fără îndoială, multe experimente genetice au ajutat la rezolvarea problemelor genetice considerate în mod tradiţional incurabile. Dar alte astfel de experimente devin o lipsă de respect faţă de Dumnezeu şi de creaţia Lui uimitoare, care la început era „foarte bună” (Gen. 1:31). Ar trebui să ne amintim că Dumnezeu a creat omenirea după chipul şi asemănarea Sa (Gen. 1:26) şi ar trebui să respectăm acest lucru ca atare. Să Îl lăsăm pe Dumnezeu să fie Dumnezeu şi creaţia Lui să rămână aşa cum a intenţionat El la început.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro