Oase uscate

Devoțional zilnic

El mi-a zis: „Fiul omului, oasele acestea sunt toată casa lui Israel, lată că ei zic: «Ni s-au uscat oasele, ni s-a dus nădejdea; suntem pierduţi!»” – Ezechiel 37:11

Pretutindeni se aud strigăte şi gemete, un ecou ieşit de pe buzele celor descurajaţi. Vieţile multora sunt distruse de dezastre naturale şi de pierderea locului de muncă, a familiei sau a prietenilor. Moartea, boala şi întristarea sunt mai prevalente ca niciodată înainte. Durerea oamenilor este imensă. Unii creştini cad pe cale, deoarece „oasele” lor nu mai sunt ţinute vii de Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că şi ei cad pradă simţămintelor de descurajare. Li s-a dus din suflet bucuria de dinainte. Izvorul de apă vie a secat.

Faci şi tu parte dintre cei care consideră că este prea greu de purtat crucea? Ţi s-au uscat şi ţie oasele din cauza întreruperii legăturii cu Sursa de apă vie, singura care poate da energie şi speranţă?

Creştină fiind, atunci când mi se usucă oasele, înseamnă că mi-am pierdut dragostea dintâi pe care o simţeam pentru Isus Hristos. A devenit un obicei să îl caut dimineaţa, nu o plăcere. Credinţa care odată îmi era ancoră, acum este pusă sub semnul întrebării. Teama şi îndoiala au venit să îşi ocupe locul în inima mea. În loc să îl chem pe El pentru vindecare şi restaurare, murmur şi mă plâng. Pot spune că oasele mele devin fragile şi îşi pierd vitalitatea, graţia şi seva dătătoare de viaţă. Călătoria mea spirituală devine agitată, slabă, fragilă şi lipsită de credinţă şi putere. Când mă concentrez pe propriile probleme, uit că „pot totul în Hristos, care mă întăreşte” (Filipeni 4:13). Nu Îi mai aud glasul dulce care mă cheamă: „Întoarce-te, fiica Mea!”

Când poverile vieţii te doboară pe cale, aminteşte-ţi că ai un Mântuitor care îşi arată dragostea şi grija faţă de tine zilnic. Cuvântul Său nu dă greş niciodată. Făgăduinţele Lui sunt adevărate şi pline de putere. Nu lăsa ca îngrijorările acestei lumi să te sece sau să te priveze de bucuria Lui şi de dorinţa de a le spune şi altora despre El! Adu-ţi oasele uscate la piciorul crucii! El ne-a spus să venim la El când suntem trudiţi şi împovăraţi şi vom găsi odihnă. El a purtat deja poverile în locul tău (vezi Matei 11:28).

De ce nu alegi să mergi la Hristos pentru suflul de viaţă care pătrunde în oasele uscate şi aduce milă, compasiune şi frumuseţe? În El vom găsi o fântână veşnică. Aceasta nu va seca niciodată. Oasele noastre vor fi întărite cu viaţă, speranţă şi vigoare, care ne vor ajuta să stăm neclintiţi împotriva atacurilor vrăjmaşului.


Codetta Aretha Barbar

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit