Obadia – dreptate și judecată

Devoțional zilnic 24 iunie 2019

Căci ziua Domnului este aproape pentru toate neamurile. Cum ai făcut, aşa ţi se va face; faptele tale se vor întoarce asupra capului tău. Obadia 1:15

Există un sentiment profund al dreptăţii supreme. Intuitiv, sufletul omenesc admite şi crede în sfânta dreptate. Vorbirea tuturor popoarelor are zicători şi proverbe despre acest subiect fundamental, textul de faţă este un bun exemplu în această privinţă. Obadia se pare că citează un astfel de proverb.

În marea carte a istoriei este scrisă una dintre cele mai importante lecţii despre dreptate. Orice mare cuceritor sau asupritor şi-a găsit în cele din urmă naşul cu un altul mai rău şi atroce decât el. Acest lucru este adevărat per ansamblu, dar există unele fapte de cruzime încă nepedepsite. Făptaşii nu trebuie să-şi facă iluzii că vor continua să facă abuzuri fără să se gândească cineva să le vină de hac, Obadia vorbeşte despre ziua Domnului ca despre o ocazie de dreptate şi judecată. Dacă până atunci judecata a fost inegală şi doar aproximativă, în ziua aceea faptele vor fi cântărite exact şi răsplata va fi pe măsură.

Judecata de pe urmă este descrisă în Scriptură ca o zi a mâniei lui Dumnezeu. Această mânie nu este altceva decât dreptatea pe care Dumnezeu le-o va face celor năpăstuiţi şi asupriţi. Mulţi dintre ei s-au stins din viaţă nădăjduind în această judecată. Pentru ei va răsări Soarele neprihănirii şi vor vedea braţul Domnului aducându-le izbăvire. Cei ce au suferit pentru adevăr şi neprihănire vor vedea atunci că a meritat efortul şi răbdarea de a nu-şi fi făcut singuri dreptate. Dar vai de cei care au suferit pentru o cauză care nu a meritat acest lucru!

Succesul la un pas de tine:

Nu încerca să-ţi faci singur dreptate în timp ce îţi aperi drepturile! Lasă-I şi lui Dumnezeu ocazia să-ţi facă dreptate!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro