Obișnuiește-te cu rugăciunea

Devoțional zilnic 20 aprilie 2020

Departe iarăș de mine să păcătuiesc împotriva Domnului, încetând să mă rog pentru voi! Vă voi învăța calea… cea bună și cea dreaptă. 1 Samuel 12:23

„Îmi este model micul Samuel.
El e pentru fiecare un exemplu de purtare.
Vreau să fiu ca el, micul Samuel!”

Aceasta a fost imnul Clubului nostru de licurici, din care am facut parte de la vârsta de patru săptămâni. Aș dori ca Samuel să-mi fie model și pe viitor. Acum sunt explorator. Voi respecta legile exploratorului, iar dintre aceste legi prioritară pentru mine este: să studiez și să mă rog zilnic. Samuel spune că este păcat dacă încetezi să te rogi. Poate te întrebi de ce? Am găsit câteva răspunsuri, pe care îmi doresc să le împărtășesc cu tine:

„Rugăciunea este deschiderea inimii noastre înaintea lui Dumnezeu ca înaintea unui prieten. ”{Rg 8.4}

„Rugăciunea zilnică este la fel de necesară pentru a crește în har și în viața spirituală, cum este hrana obișnuită pentru bunăstarea noastră fizică. Ar trebui să ne obișnuim să înălțăm adesea gândurile noastre către Dumnezeu în rugăciune. Dacă mintea rătăcește, trebuie să o aducem înapoi. Printr-un efort perseverent, odată ce obiceiul este format, ne va fi ușor să facem lucrul acesta. Nu putem să ne despărțim nici măcar o clipă de Hristos și, în același timp, să continuăm a fi în siguranță. Avem nevoie de prezența Lui, avem nevoie ca El să ne însoțească la fiecare pas.” — Solii pentru tineret, 115. {Rg 17.1}

„Rugăciunea este respirația sufletului. Este secretul puterii spirituale. Rugăciunea aduce inima într-o comuniune directă cu Izvorul vieții și întărește vigoarea și tonusul experienței religioase. A neglija rugăciunea sau a ne ruga ocazional, atunci când ne convine, înseamnă a pierde legătura cu Dumnezeu. Însușirile spirituale își pierd vitalitatea, iar experiența religioasă va fi lipsită de sănătate și vigoare….” {Rg 12.3}

Când eram mai mică și făceam ceva rău îmi ceream iertare de la Dumnezeu. Acum, când sunt mai mare, uneori uit. Când mă cert cu o prietenă sau cu un prieten, se întîmplă să ne cerem mai repede iertare unul altuia decât atunci când Îl supărăm pe Dumnezeu. Acesta este oare un păcat? Da. Dacă păcătuim si nu ne cerem iertare înseamnă ca păcătuim încă odată. Nu uitati “Dumnezeu iubește păcătosul, dar nu iubeste păcatul”. Să aveți o zi bună si să vă rugați zilnic!

Tobiás Renáta, Explorator – Conferința Transilvania de Nord

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro