Ochii mei Îl vor vedea!

Devoțional zilnic

Dar știu că Răscumpărătorul meu este viu, și că se va ridica la urmă pe pământ. Chiar dacă mi se va nimici pielea, și chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuși pe Dumnezeu. Îl voi vedea și-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, și nu ai altuia. Sufletul meu tânjește de dorul acesta înlăuntrul meu. – Iov 19:25-27

Nu dintotdeauna a fost așa cum este astăzi. Am fost școlar în anii ’80. Fiind copil din familie adventistă, nu mergeam în zilele de Sabat la școală, fapt ce atrăgea asupra mea multe necazuri, injurii, batjocuri și intimidări din partea copiilor, dar mai ales din partea învățătoarei mele. În fiecare zi de luni trebuia să suport calvarul mult prea greu de suportat pentru un copil din clasele primare. Orice încercam să spun era folosit împotriva mea. Pur și simplu nu aveam cum să îmi îmbunătățesc starea. Marțea parcă începeau cu toții să obosească în a mă batjocori și calomnia în fel și chip. Miercurea uitau de mine. Joia începeau să îmi amintească de ziua de vineri în care trebuia să promit că nu voi mai lipsi de la școală în Sabat (lucru pe care nu l-am făcut). Iar vinerea aveau grijă să îmi facă ziua amară.

În mintea mea de copil se dădeau lupte grele. Aveam atâtea să le spun, dar nimeni nu dorea să mă asculte. Plângeam adesea și mă simțeam fără speranță. Aș fi vrut să vină Domnul chiar atunci. El să fie acolo. Îmi doream să urc în brațele Lui – și asta în văzul tuturor! Să vadă ei cine este Cel în care cred eu și familia mea! Și pentru că școala era chiar lângă Biserica Ortodoxă din sat, întotdeauna când eram prigonit, în mintea mea, mi-L imaginam pe Domnul Isus venind dinspre deal și oprindu-se în văzduh între turnul bisericii și școală. Și acolo, în văzul tuturor, mă chema la El. Gândul că într-o zi El mă va reabilita și va lua ocara de peste mine mi-a dat putere să trec peste acele vremuri grele.

Am fost tânăr și am îmbătrânit. Dar la visul meu nu am renunțat: vreau să Îl văd venind pe El, Răscumpărătorul meu, care Se va ridica la urmă pe pământ!

„Ochii mei Îl vor vedea!”


Ionel Indricau, Director Asociat Conferinta – Conferinta Banat

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit