Odihnă pentru suflet

Devoțional zilnice

Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise și o făcuse. (Geneza 2:3)

 
Cel mai obişnuit mod în care ne odihnim este somnul. Încetinirea funcţiilor corpului nostru şi chiar încetarea temporară a unora dintre ele în timpul somnului au menirea să ferească organismul nostru de o uzură rapidă şi în felul acesta să ne prelungească viaţa. Fără somn, ne pierdem energia şi nu mai putem îndeplini nici sarcinile cele mai simple. De exemplu peştii şi amfibienii nu dorm niciodată cu excepţia unor mici perioade de “absenţă”. În schimb, unele animale au un somn de mai multe săptămâni, cum este cazul urşilor iarna sau al unor şopârle din deşert în timpul verii. Oricare ar fi motivele pentru care trupul nostru are nevoie de somn, este clar faptul că şi sufletele noastre au nevoie de un timp special de odihnă şi refacere spirituală. Cel mai adesea, Sabatul a fost subiectul discuţiilor care stabileau ce ai sau nu voie să faci în acestă zi, în timp ce intenţia cu care Creatorul a instituit Sabatul a fost aceea de a petrece timp cu omul pe care l-a creat. În timp ce odihna căpătată prin somn ne ajută să ne refacem puterile fizice, odihna Sabatului ne oferă ocazia de a petrece un timp preţios cu Creatorul nostru. Astfel sufletele noastre obosite îşi găsesc pacea şi odihna alături de Cel care a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o.
 

Dorin Cristea, director de tineret, Conferința Moldova

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit