Ologul de la poarta Templului

Devoțional zilnice 17 noiembrie 2018

Fiindcă suntem traşi astăzi la răspundere pentru o facere de bine făcută unui om bolnav şi suntem întrebaţi cum a fost vindecat, s-o ştiţi toţi şi s-o ştie tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfăţişează înaintea voastră pe deplin sănătos în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi. (Faptele 4:9-10)

La poarta templului din Ierusalim, făcând deja parte din peisaj, era adus în fiecare zi un olog trecut de 40 de ani. Ținând cont de situația fizică în care se afla, singurul mod în care își putea câștiga existența era să ceară de milă. El nu părea interesat de templu, ci doar de poarta templului, deoarece acolo era traficul cel mai intens. Ceea ce îl atrăgea către locul acesta nu era închinarea din templu, ci doar ceea ce putea primi de la oamenii mai miloși.

„Acest om nefericit dorise de multă vreme să vadă pe Isus spre a putea fi vindecat; dar era aproape neputincios și prea departe de locurile unde lucra Marele Medic. În cele din urmă, el a înduplecat câțiva prieteni să-l ducă la poarta Templului, dar, când a ajuns acolo, a aflat că Acela în care își pusese toată nădejdea fusese dat unei morți crude.” (Faptele apostolilor, p. 57)

Într-una din zile, de templu s-au apropiat Petru și Ioan. Ei veneau acolo la ora de rugăciune. Văzându-l pe omul acesta, Petru i-a cerut să se uite la el. Era obișnuit ca oamenii să îi arunce câte o monedă din mers. Dar acum se pare că va primi mai mult decât o monedă. „Argint și aur n-am”, i-a spus Petru, și parcă o umbră de dezamăgire a apărut pe fața ologului. Însă Petru a continuat: „Dar ce am, îți dau: în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te și umblă.”

Acesta a fost momentul în care viața acestui om a fost schimbată radical. Aceasta a fost ziua în care, pentru prima dată în viață, a început să meargă. Aceasta a fost ziua în care a cunoscut în viața personală puterea numelui lui Isus Hristos. Aceasta a fost ziua în care a venit nu doar până la poarta templului, ci a intrat în templu ca să-L slăvească pe Dumnezeu. Aceasta a fost ziua în care motivația lui a fost schimbată și a continuat să vină acolo nu pentru a căpăta ceva, ci pentru a se închina lui Dumnezeu.

Astăzi ai ocazia fie să trăiești după rutina fiecărei zile și să te aștepți doar să „capeți câte ceva”, fie să trăiești prin puterea numelui lui Isus și să ai o viață din belșug, o viață schimbată.

Silviu Țuțuianu, pastor, Conferinţa Muntenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro