Tot norodul l-a văzut umblând şi lăudând pe Dumnezeu. Fapte 3:9
Fiinţa umană este supusă propriilor limite, dar este supusă şi schimbării, în acelaşi timp. Limitele care ne mărginesc existenţa ne determină să adoptăm un comportament specific de supravieţuire. Dar nu totdeauna limitele sunt de neschimbat. Noi învăţăm să trăim în interiorul lor, fără să luăm în calcul eventualitatea modificării lor.
Ologul din naştere se obişnuise cu statutul său de om neputincios şi se adaptase acestei situaţii. Neputând să facă altceva pentru a se întreţine, el era văzut în fiecare zi cerşind la poarta templului. Acest comportament devenise modul său de a fi. Toată lumea se obişnuise cu el şi nimeni nu-i cerea mai mult. De fapt, nimeni nu-şi imagina că se poate mai mult.
Când Petru şi Ioan au apărut în preajma lui, olpgul se aştepta ca aceştia să-l ajute cu ceva, cât de puţin. Dar ucenicii stăteau prost cu fondurile, aşa că nu au fost în stare să împlinească aşteptările acestui neputincios. Dar bucuria şi entuziasmul lor proaspăt activat de ziua Cincizecimii nu-i lăsau să treacă pe lângă neputinţa lui fără să facă ceva semnificativ spre mai binele său. Aşa că apostolii s-au gândit să încerce modelul văzut adesea la Hristos. Ca şi când ar fi procedat astfel de când se ştiau, cei doi i-au poruncit ologului să se ridice şi să meargă.
A fost o mare surpriză pentru tot poporul văzându-l pe cel care din naştere nu se putea sluji de picioare umblând cu mare bucurie din loc în loc şi lăudându-L pe Dumnezeu. Limitele personale au fost depăşite, iar comportamentul său a trebuit să fie schimbat în mod corespunzător. În loc să mai inspire mila pentru a supravieţui, el împărtăşea bucurie şi laudă din bogăţia trăirilor sale sufleteşti.
Succesul la un pas de tine:
Nu toate limitele care ne determină existenţa sunt limite de neschimbat. Acelaşi Dumnezeu este activ şi astăzi şi binevoitor să intervină dacă este solicitat. Încearcă!