Omul care a călcat Sabatul

Devoțional zilnic

Domnul a zis lui Moise: „Omul acesta să fie pedepsit cu moartea, toată adunarea să-l ucidă cu pietre afară din tabără.” (Numeri 15:35)

Nu ni se oferă detalii din care să reiasă că acest om ar fi fost vreun mare păcătos. Nici nu cunoaștem motivul pentru care el nu a reușit să-și strângă din timp lemnele de care avea nevoie. Apoi, nu există consemnate în Sfânta Scriptură alte incidente similare cu acest caz. Cu alte cuvinte, nu e greu să rămâi șocat de modul tranșant în care Dumnezeu tratează păcatul acestui om.

Pentru secolul al XXI-lea, verdictul lui Dumnezeu în dreptul călcării poruncii a patra (Exodul 20:8-11) poate fi catalogat ca neobișnuit, ba chiar exagerat. Porunca prevede ca pe durata Sabatului să nu se întreprindă acțiuni care pot fi realizate în celelalte șase zile ale săptămânii. Ce lucruri obișnuim să „strângem” și noi în zilele de Sabat, distrăgându-ne astfel atenția de la legătura deosebită care se presupune că există cu Dumnezeu? Nu cred că la voia întâmplării a fost relatat în Sfânta Scriptură acest episod cutremurător. Ar fi spre binele nostru veșnic să reflectăm asupra modului în care înțelegem să serbăm această zi sfințită de Dumnezeu.

„Dacă Sabatul ar fi fost păstrat pretutindeni, gândurile şi simțămintele omului ar fi fost îndreptate către Creator, ca obiect al adorării şi al închinării, şi niciodată n-ar fi existat vreun închinător la idoli, vreun ateu sau vreun necredincios. Păzirea Sabatului este un semn al credincioşiei faţă de adevăratul Dumnezeu, Acela care a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor.” (Gânduri despre cartea Apocalipsa, p. 198, orig.)

Serbarea zilei de Sabat nu este o glumă, nici vreun moft omenesc sau ecleziastic. Este porunca expresă a lui Dumnezeu, un Dumnezeu care Se declară gelos. Ce ai putea răspunde azi, dacă ai fi întrebat cum obișnuiești să îți petreci zilele de Sabat? Străduiește-te ca Sabatul următor să ai o zi pusă deoparte, și ai grijă ca nimeni și nimic să nu-ți distragă atenția de la Dumnezeu!

Petrică Cătinean, pastor, Conferința Transilvania de Sud

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit