Omul cu mâna uscată – luat la mijloc

Devoțional zilnic

Şi Isus a zis omului care avea mâna uscată: „Scoală-te şi stai la mijloc!’’ Marcu 3:3

Nu toţi oamenii sunt făcuţi să vină în faţă sau să fie în linia întâi.

Cei mai mulţi se simt bine să stea în mulţime, fără să devină centrul atenţiei. Dacă sunt solicitaţi, unii răspund totuşi, în timp ce alţii refuză cu îndârjire să se expună privirii şi criticii celorlalţi.

Omul cu măna uscată a devenit dintr-odată vedeta zilei. Era Sabat şi mai-marii II pândeau pe Isus să vadă ce va face. Învăţătorul începuse să facă vindecări în ziua sfântă şi lucrul acesta nu era admis, după părerea lor. De această dată îl vor prinde în flagrant, gândeau ei.

Mântuitorul aprecia riscurile, dar şi potenţialul strategic al momentului, aşa că S-a hotărât să fie ofensiv. În această operaţiune, omul cu mâna uscată a căzut la mijloc. Nu avea de ales. Preţul vindecării trebuia plătit cumva. Putea să fugă şi să se facă nevăzut prin mulţime, dar aceasta l-ar fi îndepărtat pentru totdeauna de speranţa de a se face sănătos.

Omul somat s-a ridicat să-şi expună mâna neputincioasă în văzul tuturor. Nu era nicio noutate. Cei prezenţi ştiau că nu era nicio urmă de graţie în braţul contorsionat şi diform. Păstrând un moment de tăcere semnificativ, Mântuitorul Şi-a rotit privirea tăioasă, de data aceasta, peste capetele celor prezenţi. „Este îngăduit să faci bine sau să faci rău în ziua Sabatului?” a întrebat El cu autoritate extremă. Răspunsul era implicit, aşa că nimeni nu cuteza să gândească altfel. Era evident că vindecarea de faţă era inevitabilă şi legală. Omul îşi întinse mâna, care acum era plină de viaţă şi funcţională. A meritat riscul de a fi luat la mijloc.

Succesul la un pas de tine:

Când privirile celor din jur te pătrund iscoditor, nu este uşor să fii tu însuţi şi să te manifeşti ca atare. Dar uneori este inevitabil şi extrem de util şi eficient.

Leave a CommentSubmit