Domnul să-Şi verse îndurarea peste casa lui Onisifor, căci de multe ori m-a mângâiat şi nu i-a fost ruşine de lanţul meu. 2 Timotei 1:16
Ne putem imagina momentele de prospeţime şi încurajare pe care i le oferea lui Pavel vizita lui Onisifor. Închisoarea Mamertini nu era un loc prea agreabil şi aerul ei închis nu era prea uşor de respirat, dar prezenţa regulată a lui Onisifor făcea să fie totuşi suportabilă viaţa subpământeană a lui Pavel. În timp ce fraţii ceilalţi din Asia l-au lăsat singur, Onisifor a continuat să-l caute fără să se ruşineze de faptul că apostolul era redus la condiţia mizeră de prizonier al vestitei închisori romane.
Numele lui Onisifor se poate traduce prin „cel care aduce folos” iar această semnificaţie i se potriveşte de minune. Viaţa şi faptele sale au dovedit că merita să poarte acest nume. Este posibil ca la momentul scrierii epistolei, Onisifor să nu mai fi fost printre cei vii, dar amintirea apostolului este suficient de vie pentru a dori tot binele familiei lui, rămasă în viaţă. Referindu-se la speranţa revenirii lui Hristos a doua oară pe norii cerului, Pavel speră ca Onisifor să fie printre aceia care nu-şi vor pierde răsplata. El îi oferise lui Pavel mai mult decât un pahar cu apă şi apostolul putea crede că Dumnezeu îl va răsplăti generos pe bunul său prieten.
Onisifor se dovedise a fi un adevărat prieten, care nu lipseşte niciodată în nevoi, iar în încercări devine ca un frate. El a putut să se apropie atât de mult de inima lui Pavel şi să-i înţeleagă atât de bine tristeţea, încât vizitele sale erau adevărate oaze de bucurie şi viaţă. Faptele sale de îndurare şi bunătate au continuat să dăinuie multă vreme după ce el încetase a mai umbla pe pământul celor vii.
Succesul la un pas de tine:
Există ocazii în jur când poţi deveni extrem de folositor şi important pentru cineva aflat în nevoie. Asemenea fapte vor rămâne veşnic.