Onisifor – ajutor la vreme de nevoie

Devoțional zilnic

Domnul să-Şi verse îndurarea peste casa lui Onisifor, căci de multe ori m-a mângâiat şi nu i-a fost ruşine de lanţul meu. 2 Timotei 1:16

Ne putem imagina momentele de prospeţime şi încurajare pe care i le oferea lui Pavel vizita lui Onisifor. Închisoarea Mamertini nu era un loc prea agreabil şi aerul ei închis nu era prea uşor de respirat, dar prezenţa regulată a lui Onisifor făcea să fie totuşi suportabilă viaţa subpământeană a lui Pavel. În timp ce fraţii ceilalţi din Asia l-au lăsat singur, Onisifor a continuat să-l caute fără să se ruşineze de faptul că apostolul era redus la condiţia mizeră de prizonier al vestitei închisori romane.

Numele lui Onisifor se poate traduce prin „cel care aduce folos” iar această semnificaţie i se potriveşte de minune. Viaţa şi faptele sale au dovedit că merita să poarte acest nume. Este posibil ca la momentul scrierii epistolei, Onisifor să nu mai fi fost printre cei vii, dar amintirea apostolului este suficient de vie pentru a dori tot binele familiei lui, rămasă în viaţă. Referindu-se la speranţa revenirii lui Hristos a doua oară pe norii cerului, Pavel speră ca Onisifor să fie printre aceia care nu-şi vor pierde răsplata. El îi oferise lui Pavel mai mult decât un pahar cu apă şi apostolul putea crede că Dumnezeu îl va răsplăti generos pe bunul său prieten.

Onisifor se dovedise a fi un adevărat prieten, care nu lipseşte niciodată în nevoi, iar în încercări devine ca un frate. El a putut să se apropie atât de mult de inima lui Pavel şi să-i înţeleagă atât de bine tristeţea, încât vizitele sale erau adevărate oaze de bucurie şi viaţă. Faptele sale de îndurare şi bunătate au continuat să dăinuie multă vreme după ce el încetase a mai umbla pe pământul celor vii.

Succesul la un pas de tine:

Există ocazii în jur când poţi deveni extrem de folositor şi important pentru cineva aflat în nevoie. Asemenea fapte vor rămâne veşnic.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit