Ce au văzut în casa ta? (2 Împărați 20:15)
Studiați cazul lui Ezechia. El a fost bolnav pe moarte. A strigat către Domnul și Dumnezeu a mai adăugat cincisprezece ani la viața lui. „În același timp […], împăratul Babilonului a trimis o scrisoare și un dar lui Ezechia, pentru că aflase de boala și însănătoșirea lui. Ezechia s-a bucurat și a arătat trimișilor locul unde erau lucrurile lui de preț, argintul și aurul, miresmele și untdelemnul de preț, toată casa lui de arme și tot ce se afla în vistieriile lui, n-a rămas nimic în casa și în ținuturile lui pe care să nu li-l fi arătat. Prorocul Isaia a venit apoi la împăratul Ezechia și l-a întrebat: «Ce au spus oamenii aceia și de unde au venit la tine? Ce au văzut în casa ta?» Şi Ezechia a răspuns: «Au văzut tot ce este în casa mea, n-a rămas nimic în vistieriile mele pe care să nu li-l fi arătat.»”
Vizita ambasadorilor la Ezechia a constituit un test al recunoștinței și al devoțiunii sale… Dumnezeu îl ridicase de pe patul morții, oferindu-i perspectiva unei vieți noi. Babilonienii auziseră de minunata lui însănătoșire. Ei au fost uimiți că soarele se întorsese cu zece trepte, ca semn al faptului că ceea ce a spus Domnul s-a împlinit. Ei au trimis soli la Ezechia ca să-l felicite pentru însănătoșirea sa. Vizita acestor soli constituia o oportunitate de a-L proslăvi pe Dumnezeul cerurilor. Cât de ușor ar fi fost să le îndrepte atenția spre Dumnezeul dumnezeilor! Însă mândria și vanitatea au pus stăpânire pe inima lui Ezechia și, în înfumurarea lui, el a prezentat în fața ochilor lor pizmași comorile cu care Dumnezeu Își îmbogățise poporul… Nechibzuința sa a pregătit calea pentru dezastrul național. Ambasadorii au dus în Babilon raportul despre bogățiile lui Ezechia, iar împăratul și sfetnicii lui au plănuit cum să îmbogățească Babilonul cu comorile de la Ierusalim.
Dacă Ezechia ar fi folosit ocazia dată lui de a da mărturie despre puterea, bunătatea și îndurarea Dumnezeului lui Israel, raportul ambasadorilor ar fi fost ca o lumină care străpunge întunericul. Însă el s-a înălțat pe sine mai presus de Dumnezeul oștirilor și nu I-a dat lui Dumnezeu slava cuvenită. (…)
Ce bine ar fi dacă cei pentru care Dumnezeu a făcut lucruri minunate L-ar proslăvi pe El și ar vorbi despre lucrările Lui minunate. Însă cât de adesea cei pentru care Dumnezeu lucrează sunt ca Ezechia, uitându-L pe Dătătorul tuturor binecuvântărilor lor! – Signs of the Times, 1 octombrie 1902