Orbul din naștere – fără prejudecăți

Devoțional zilnic 26 august 2019

Iarăşi au întrebat pe orb: „Tu ce zici despre El în privinţa faptului că ţi-a deschis ochii?”„Este un proroc” le-a răspuns el. Ioan 9:17

Vindecarea unui orb din naştere a devenit un subiect de aprige dezbateri în mijlocul mai-marilor de la Ierusalim. Cu acea ocazie popularitatea lui Isus Hristos câştigase mult în sondaje şi acest lucru era de natură să-i îngrijoreze. Partea mai complicată a lucrurilor, care le dădea apă la moară anchetatorilor, era faptul că această minune a fost săvârşită intr-o zi de Sabat.

Conducătorii i-au chemat pe părinţii acestui orb din naştere pentru a-i chestiona şi eventual pentru a-i intimida. Aceştia au bătut repede în retragere, sugerând că fiul lor este major şi poate răspunde personal eventualelor acuzaţii. Singura declaraţie oficială pe care aceştia au făcut-o totuşi era confirmarea faptului că fiul lor fusese orb, iar acum vedea. Ei doar confirmau faptele, fără să-şi asume vreo responsabilitate în legătură cu cele întâmplate.

În aceste condiţii a fost chemat cel vindecat. Acesta şi-a arătat mirarea că este luat la întrebări pentru probe împotriva Vindecătorului său. În cursul interogatoriului, conducătorii evrei au încercat să sugereze că vindecarea sa era o farsă, iar Vindecătorul, un impostor. Dar mirarea tânărului s-a accentuat şi mai mult în legătură cu ignoranţa şi lipsa de profesionalism a acestora.

Văzând că nu o scot la capăt cu el, l-au întrebat despre convingerile lui, intuind că s-ar putea ca sugestiile lor să fi prins rădăcină în mintea lui. Dar au fost confruntaţi cu credinţa curată şi fermă a tânărului, care şi-a exprimat deschis convingerea că Cel care îl vindecase era Cineva trimis de Dumnezeu.

Succesul la un pas de tine:

Când alţii încearcă să-ţi sugereze idei contrare modului tău de a gândi, ia exemplu de la acest orb vindecat, care s-a dovedit lipsit de prejudecăţi!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro