Orice ar fi

Devoțional zilnic

Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine. – Psalmii 56:3

Medicul de la Urgenţe a arătat cu degetul spre cuvintele „limfom” şi „splină mărită” de la finalul rezultatului de la tomograf. Degetele ei îmi arătau anormalităţile din rezultatele de laborator. Am comunicat prin priviri, fără a rosti vreun cuvânt. Doamna doctor ştia că eu sunt asistentă medicală şi înţelegeam complet implicaţiile acestui diagnostic. Lacrimile îmi curgeau pe obraji când am început să procesez mental acest diagnostic care nu îmi fusese pus mie, ci fiului meu de şaisprezece ani, Reece.

Cu doar patru zile înainte, începuse vacanţa de familie mult aşteptată. În ultima zi de vacanţă, Reece avea simptome specifice unei apendicite. Pe măsură ce treceau orele, simptomele se agravau tot mai mult. Împreună cu soţul meu, am hotărât că era necesară o vizită la spital înainte de a porni în lunga călătorie spre casă. Rezultatele de la ecograf, raze şi tomograf arătau că apendicele era normal. Totuşi, tehnicianul a descoperit că splina şi nodulii limfatici erau anormal de mari şi acest lucru i-a atras atenţia. Noi credeam că totul va fi simplu — cu siguranţă este mononucleoză! Dar, spre dezamăgirea noastră, testul pentru mononucleoză a ieşit negativ. Apoi echipa medicală ne-a împărtăşit care era părerea lor despre rezultatul tomografului. Având în mână rezultatele medicale şi o trimitere la hematolog/oncolog pediatru, am pornit la drum.

Călătoria de întoarcere spre casă a fost lungă şi mohorâtă. Dar am continuat prin rugăciune şi ni s-au alăturat mai mulţi războinici credincioşi ai rugăciunii din toată ţara. Programarea la medicul specialist era doar peste două săptămâni, care nouă ni se păreau foarte lungi, şi părea că nu pot da la o parte ceaţa care mă învăluia. Aveam nevoie să stau în linişte doar cu Dumnezeu, aşa că m-am retras în dormitorul de oaspeţi, unde ţin multe din cărţile mele preferate. Imediat privirea mi-a fost atrasă de cartea Leaning on God’s Heart, scrisă de Carolyn Sutton. Răsfoind paginile cărţii, am simţim multă pace şi în inima mea s-a cuibărit inspiraţia citind călătoria plină de încercări şi biruinţe a autoarei, care povestea lupta ei cu cancerul. Am terminat cartea în doar câteva ore şi am ieşit din dormitor cu speranţa şi curajul înnoite, hotărâtă că orice ar fi… mă voi încrede în Dumnezeu în privinţa lui Reece. În sfârşit sosise şi ziua în care eram programaţi la medic. Am făcut mai multe teste. Splina scăzuse în dimensiuni cu doi centimetri şi majoritatea analizelor erau normale. Trei zile mai târziu, medicii erau siguri că diagnosticul lui Reece era mononucleoză! Da — îl lăudam pe Dumnezeu că era mononucleoză!

Trei săptămâni mai târziu. Dumnezeu a făcut posibil să o întâlnesc personal pe Carolyn. L-am lăudat pe Dumnezeu împreună şi eram hotărâte să continuăm să ne bazăm pe Dumnezeu orice ar fi.


Cindy Mercer

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit