Orpa

Fără categorie

Şi ele au ridicat glasul şi iarăşi au plâns. Orpa a sărutat pe soacră-sa şi a plecat. (Rut 1:14)

În Biblie, Orpa este amintită doar pentru a face diferenţa dintre ea şi Rut, care ia hotărârea de neschimbat de a o însoţi pe soacra ei în ţara de unde provenea soţul acesteia. Nu se dau foarte multe detalii în legătură cu caracterul pe care îl avea, dar putem vedea câteva aspecte care au influenţat-o pe Orpa să ia o decizie diferită de cea a lui Rut. Biblia nu face nicio diferenţă între cele două femei pentru perioada în care trăiau soţii lor. Amândouă îşi iubeau soţii, amândouă au suferit, amândouă îşi îndrăgeau soacra, amândouă au fost întristate, au trecut prin aceleaşi situaţii de viaţă şi, de asemenea, la început amândouă au văzut ceva bun în credinţa soţilor lor şi în soţii lor. Poate îşi creaseră propriile visuri alături de soţii lor cu privire la cum o să fie când se vor întoarce în ţara lui Israel, alături de ei. Se pare că Naomi chiar a fost un exemplu bun şi, de asemenea, nici despre Orpa nu se relatează că ar fi fost o noră mai puţin slujitoare decât Rut sau diferită, şi totuşi, la un moment dat, ceva a făcut diferenţa.

Întristarea vine, dar Rut şi Orpa rămân cu aceleaşi visuri: vor s-o urmeze pe soacra lor în ţara lui Israel şi, de asemenea, pe Dumnezeul lui Israel despre care le vorbiseră soţii lor. Însă la un moment dat, vine peste amândouă descurajarea pe care le-o provoacă chiar soacra lor cu privire la ţara lui Israel. Ştiau că pe Dumnezeul lui Israel Îl puteau sluji numai dacă mergeau acolo; de asemenea, ele aveau obligaţia morală să aibă grijă de soacra lor. Aici este diferenţa care le desparte pe cele două nurori. Orpa renunţă uşor la visurile ei şi, când este pusă să aleagă, alege drumul comod, fără pustiu, chiar dacă aceasta înseamnă părăsirea îndatoririlor pe care le are. Este de ajuns să i se spună că visul ei nu are rost, că este greu, şi să i se prezinte o alternativă, şi ea părăseşte totul, alegând calea uşoară.

Să luăm hotărârea pentru astăzi ca nicio greutate şi nicio descurajare să nu ne abată de la calea visului pe care l-am creat împreună cu Dumnezeu! Să Îl rugăm pe Domnul nostru să ne ajute să ne făurim visurile împreună cu El şi să le aducem la îndeplinire cu hotărâre, cu ajutorul Lui!

Rahela-Rebecca Radu, Oltenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit