Osea

Devoțional zilnice 1 septembrie 2018

„În ziua aceea”, zice Domnul, „Îmi vei zice: «Bărbatul meu!» și nu-Mi vei mai zice: «Stăpânul meu!»” (Osea 2:16)

Uneori Dumnezeul drept și amenințător cu judecata al Vechiului Testament pare atât de diferit de Dumnezeul iubitor și plin de iertare și milă al Noului Testament. Deseori profeții vorbeau tăios oamenilor, însă atunci când faci un pas în spate, să vezi întreaga imagine, descoperi un Dumnezeu plin de îndurare.

Cum putem noi, ființe mărginite și imperfecte, să provocăm durere unei Ființe infinite și perfecte? Când noi iubim ceva, sau pe cineva, și pierdem obiectul iubirii noastre, suferim, pentru că am pierdut ceva din noi. Însă când noi nu Îl mai iubim pe Dumnezeu cu toată inima, Dumnezeu nu a pierdut nimic în Sine Însuși. Noi suntem cei care pierdem, și asta umple inima lui Dumnezeu de durere.

Pentru a ilustra această dragoste, Dumnezeu îi vorbește lui Osea. Pe lângă mesajul pe care l-a transmis poporului prin profet, Domnul are un mesaj și pentru profet – „Căsătorește-te cu o prostituată!” Osea se supune voinței divine. Cum să facă altfel, tocmai el care mustra poporul că Îl respingea pe Dumnezeu și voința Lui? Însă Osea nu știa că tocmai experiența lui va fi cel mai puternic mesaj pentru poporul care-l asculta. După ce se căsătorește cu ea și au împreună un copil, Gomera devine infidelă și se nasc doi copii din relații nelegitime. Osea îi crește ca pe copiii lui. Apoi Gomera îi întoarce spatele lui Osea și trăiește în mod fățișcu alți bărbați. Aici istoria lui atinge apogeul. Dumnezeu îi spune să o răscumpere. Osea plătește 15 sicli de argint și ceva orz. Prețul ei dă de înțeles în ce stadiu ajunsese propria lui soție. Era puțin mai mult de jumătate din prețul unui sclav. Acest preț nu ne spune cât de mult o prețuia Osea, ci cât de disprețuită ajunsese ea.

Osea a înțeles ceva din dragostea lui Dumnezeu, care ne dorește pentru Sine nu pentru că are nevoie de noi, ci pentru că noi avem o disperată nevoie de El. Imaginați-vi-l pe profet, în piață, predicând poporului, și acasă, încercând să recâștige dragostea soției lui. Apoi, într-o zi, în loc de predică, Osea o cumpără, o răscumpără pe Gomera din piața sclavilor, pentru a o trata așa cum el o vedea – iubita lui soție.

Dumnezeul Vechiului Testament este acela care Se apropie de noi, căruia de multe ori i-am fost infideli, și ne spune: „Te voi logodi cu Mine pentru totdeauna; te voi logodi cu Mine prin neprihănire, judecată, mare bunătate şi îndurare; te voi logodi cu Mine prin credincioşie şi vei cunoaşte pe Domnul!” (Osea 2:19-20).

Daniel Cirț, pastor, Conferinţa Muntenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro