Ospitalitate

Devoțional zilnice 23 septembrie 2018

Fiţi primitori de oaspeţi între voi, fără cârtire. – 1 Petru 4:9

De curând, pastorul bisericii noastre ne-a vorbit despre ospitalitate. După fiecare ilustraţie întreba: „Voi sunteţi ospitalieri?”

Pe mulţi dintre noi această întrebare ne făcea să ne simţim prost. Se lăsa liniştea, nimeni nu îndrăznea să spună: „Da, sunt.”

Întrebarea pastorului m-a făcut să mă gândesc la ospitalitatea de care a dat dovadă fiul meu de şapte ani, Micky, faţă de nişte străini.

Într-o zi fierbinte, obosită după testele pe care le corectasem, mă întinsesem pe canapea pentru a mă odihni. Am adormit fără să ştiu.

Două persoane, soţ şi soţie, au bătut la poarta casei noastre. Micky, care se juca afară în curte, i-a invitat în casă. I-a rugat să ia loc şi să se simtă confortabil. M-a zgâlţâit, dar eu dormeam profund. Poate că era emoţionat că trebuia să fie de unul singur gazda acestor vizitatori, dar le-a oferit suc. Mai târziu, am aflat că Micky le-a pus vizitatorilor câteva întrebări. Le-a vorbit ca un băiat mare, ca un adult.

Dintr-odată m-am trezit şi am văzut două persoane stând pe canapea cu două pahare de suc în mână. Eram blocată, nu ştiam cine erau aceşti oameni. Însă vedeam că le plăcea conversaţia pe care o aveau cu fiul meu de şapte ani.

M-am ridicat imediat în picioare. Înainte să apuc să spun ceva, fiul meu mi-i prezintă:

– Mami, aceştia sunt unchiul şi mătuşa din comunitatea noastră. Îi văd în fiecare zi când mă plimb cu bicicleta.

– Bună ziua. Ce fiu minunat aveţi! Ne-am bucurat de ospitalitatea lui, spuseră cei doi ridicându-se în picioare.

Mi-au povestit tot ce se întâmplase. Le-am zâmbit.

– Eşti nouă în comunitatea noastră. Încercăm să ne facem prieteni şi de aceea am venit aici, la tine acasă, mi-au spus ei.

După aceea am devenit prieteni apropiaţi.

Am fost bucuroasă să aflu că fiul meu fusese ospitalier cu străinii. Astăzi, el este căsătorit şi continuă să fie ospitalier. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru el.

În Biblie vedem că Avraam a fost ospitalier cu nişte străini – fără să ştie că erau îngeri. Biblia ne învaţă importanţa ospitalităţii.

Haideţi să fim ospitalieri unii cu alţii şi să ne bucurăm de binecuvântările lui Dumnezeu care decurg de aici!

Premila Masih

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro