Pace când se aud focuri de armă

Devoțional zilnice 16 iunie 2018

Celui cu mintea statornică Tu îi asiguri pacea – da, pacea, pentru că se încrede în Tine. – Isaia 26:3, NTR

Am petrecut la biserică un Sabat frumos. Se încheiase Săptămâna de Rugăciune, în care fusese inclusă şi Sfânta Cină vineri seara. În Sabat după-amiază, la sfârşitul programului tinerilor, câţiva tineri şi adolescenţi au vrut să urmărească un film la biserică şi am acceptat să rămân şi eu. După film, ne-am pregătit de plecare, în timp ce strângeam aparatele împreună cu o prietenă, câţiva tineri au ieşit afară. Deodată, a venit un unchi al unuia dintre ei şi ne-a spus cu răsuflarea întretăiată: – Plecaţi repede acasă! Un om înarmat se plimbă cu maşina prin zonă şi îi ameninţă pe trecători că-i împuşcă!

Bărbatul şi-a luat nepotul şi pe un alt băiat şi i-a dus acasă.

– Vă rog, le-am spus eu, haideţi să plecăm acasă cu toţii. Şi mergeţi pe şoseaua principală, nu pe scurtături.

În timp ce vorbeam, a sunat telefonul prietenei mele. O femeie care locuieşte în apropierea bisericii a anunţat-o:

– Tocmai am văzut un bărbat înarmat trecând pe stradă într-o maşină roşie. Îi ameninţă pe oameni că-i împuşcă!

Tinerii s-au grupat câte doi sau trei şi au plecat rând pe rând. Am observat că doar eu nu aveam cu cine să plec. Nu era târziu, aşa că am pornit pe jos. După câţiva paşi, Dumnezeu a lucrat la inima prietenei mele, Vasty.

– Te însoţesc până acasă! s-a oferit ea. Sau mai bine hai să ne urcăm amândouă pe bicicletă ca să ajungem mai repede. Apoi mă duc repede acasă la mine.

Am acceptat propunerea ei. Am urcat pe bicicletă. Am lăsat biserica în urmă, dar când să intrăm pe altă stradă, câţiva oameni au luat-o la fugă brusc, disperaţi. Atunci s-au auzit împuşcăturile. Am strigat la Domnul, cuprinsă de spaimă:

– Doamne, ajută-mă!

– Nu te uita înapoi! m-a sfătuit Vasty. Pedalează fără oprire! Ia-o pe drumul către casă. Du-te! Du-te! Du-te!

Cuvintele ei mi-au dat curaj şi siguranţă. Frica mi-a dispărut.

Vasty m-a lăsat acasă şi a plecat mai departe. După câteva minute, m-a sunat ca să mă anunţe că ajunsese acasă şi că era bine. Domnul ne-a ajutat să avem încredere că El ne protejează.

Îţi mulţumesc. Doamne, pentru că vrei să ne bazăm pe Tine ţi să avem încredere că ne ocroteşti. Îţi mulţumesc pentru grija Ta și pentru prietenii care ne ajută în situaţiile dificile ţi ne încurajează!

Carmen Virginia dos Santos Paulo

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro