Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos. – Filipeni 1:6
Parabolele pe care Isus le-a spus acum două mii de ani, când a trăit pe pământ, m-au fascinat întotdeauna. Parabola care îmi atrage cel mai mult atenţia este dintre cele despre care teologii insistă că sunt suficient de importante încât să apară în toate trei evangheliile sinoptice – parabola care evocă imaginea seminţei ce încearcă să crească (Matei 13:3-8; Marcu 4:3-8; Luca 8:5-8).
În timp ce lucram online la un proiect împreună cu o altă autoare, am primit de la aceasta un mesaj care m-a înduioşat: „Ştiu că nu-ţi mai aminteşti de mine. Au trecut ani de atunci, iar întâlnirea noastră a fost una foarte scurtă. Nu am fost la şcoală decât patru luni. Nu am avut ore cu dumneavoastră, dar v-am văzut des, iar fetele din cămin vă iubeau. Aţi avut o influenţă pozitivă asupra mea.” Am fost măgulită de cuvintele ei frumoase. De asemenea, a avut dreptate spunând că nu mi-o voi aminti.
Am citit în continuare mesajul ei şi am aflat alte moduri prin care viaţa mea o influenţase în mod evident pe a ei: „Vorbeaţi întotdeauna blând, eraţi amabilă şi iubitoare.” Citindu-i cuvintele care descriau un incident vechi de treizeci de ani, mi-am imaginat o tânără timidă, dar ambiţioasă, care se străduia să crească în timp ce absorbea umiditatea pământului bogat din jurul ei. L-am lăudat pe Dumnezeu pentru ocazia de a fi fost parte a mediului care i-a favorizat dezvoltarea.
Mai târziu, când noua mea prietenă mi-a spus despre declaraţia pe care a dat-o rdca sa în anexa la cererea pentru rezidenţă, mi-am dat seama că îi transmisese aceeaşi filozofie copilului său: „Setea ei nestăvilită pentru cunoaştere egalează dorinţa de neclintit de a-i ajuta pe alţii.”
Reflectând asupra primului ei mesaj, aproape că puteam auzi vocea acelei tinere, car m-am concentrat pe vulnerabilitatea inerentă a ultimei sale propoziţii: „Poate că intr-o zi voi putea spune tuturor că eşti prietena mea.”
Stăpâne Grădinar, Îţi mulţumim că ne permiţi să Te ajutăm în lucrarea de a îngriji a sufletele fragile. Îţi mulţumim că Îţi aduci aminte de noi în încercarea noastră de a îmbogăţi pământul din jurul nostru. Îţi mulţumim pentru „finalul înfloritor” pe care îl dai celor din jurul nostru – lucru ce ne încurajează şi pe noi.
Glenda-Mae Greene