Paralizat de frică

Devoțional zilnic

Nu ți-am dat Eu oare porunca aceasta: “Întărește-te și îmbărbătează-te? Nu te înspăimânta și nu te îngrozi, căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face.” Iosua 1:9

Caprele pitice care leșină sunt o specie de capre cărora le paralizează picioarele când se sperie și se prăbușesc. E amuzant să le privești (căutați pe Youtube), dar în același timp ele ne arată o fațetă îngrozitoare a fricii: incapacitatea de a acționa când ești sub influența ei.

Ca mulți adolescenți, începând cu școala generală, în fiecare dimineață mă trezeam cu o frică mistuitoare în inimă: frica de izolare. Frica de a nu fi acceptat de prieteni, de colegi. Această frică teribilă se hrănește din insecuritățile noastre și din stima noastră de sine în formare și unul din efectele ei crunte este chiar paralizia: nu mai poți să spui “nu”. Și de frică să nu fi respins de colegii tăi, ajungi să accepți țigara când ți-o oferă, să guști din sticla pe care ți-o întind, să calci pe frumoasele principii pe care încerci să le păstrezi în inima ta.

După câțiva ani de luptă cu această frică, am primit o Biblie inscripționată cu  versetul în discuție. Nu știu exact ce m-a marcat atunci: poate ideea de poruncă, poate melodicitatea versetului sau frumoasa aliterație din el. Dar cert este că în acel moment am înțeles că atâta timp cât Stăpânul și Creatorul Universului declară că e lângă mine, eu nu numai că nu am motive de frică, dar nici nu mai am voie să-mi fie frică!

Ovidiu Pescar – masterghid

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit