Părinții lui Samson

Devoțional zilnic 6 aprilie 2018

Îngerul Domnului S-a arătat femeii şi i-a zis: „Iată că tu eşti stearpă şi n-ai copii, dar vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu.” (Judecătorii 13:3)

Personajele din devoţionalul de astăzi au un specific aparte. Pe paginile Scripturii întâlnim multe familii: Adam şi Eva, Avraam şi Sara, Isaac şi Rebeca, Iosif şi Maria, Aquila şi Priscila…

Însă astăzi citim dintr-un pasaj biblic, Judecătorii 13 şi 14, în care este amintit doar numele unuia dintre soţi: Manoah, tatăl lui Samson. Observăm că Manoah este amintit pe nume de multe ori, însă numele soţiei sale nu apare niciodată, ea fiind numită „femeia”, „nevasta-sa”, „soţia lui Manoah” sau „mama lui Samson”.

La capitolul credincioşie, observăm că soţia lui Manoah stă mai bine decât soţul ei. Argumente?

Îngerul i se arată femeii de două ori. Când Manoah spune: „Vom muri căci am văzut pe Dumnezeu” (13:22), soţia lui îl temperează: „Nu vom muri. Dimpotrivă, vom avea un copil, căci aşa ne-a spus Îngerul.”

Oare de ce nu apare numele mamei, deşi contribuţia ei este decisivă la creşterea şi educarea lui Samson?

Textul de azi este o amintire a atâtor eroi anonimi, necunoscuţi de majoritatea oamenilor, dar preţioşi în ochii lui Dumnezeu. Astfel, Biblia apreciază în mod deosebit pe aceia care nu aleargă după locurile dintâi, ci în mod onest, cu perseverenţă şi răbdare, îşi îndeplinesc îndatoririle zilnice.

În Evrei 11, descoperim câţiva eroi ai credinţei, majoritatea bărbaţi, însă versetul 35 aminteşte şi de „femeile care şi-au primit înapoi pe morţii lor înviaţi”. Apoi autorul continuă: „alţii au suferit batjocuri… ei, de care lumea nu era vrednică… toţi aceştia… Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi.” În această listă cred că sunt mult mai mulţi eroii al căror nume nu îl cunoaştem decât cei al căror nume e cunoscut. Astfel, în norul aşa de mare de martori ai credinţei, cei mai mulţi sunt anonimi. Apocalipsa 19:7 şi 21:9 ne prezintă Mielul în postura de Mire. Soţia, mireasa Lui, nu este amintită pe nume. De ce? Un posibil răspuns ar fi dorinţa lui Dumnezeu de a adăuga acolo numele tău, numele meu.

Doresc să fie şi ziua de azi un pas mare în direcţia aceasta!

Iuliu Varadi, pastor, Conferința Moldova

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro