„Căci lucru cu neputință Legii, întrucât firea pământească o făcea fără Domnul Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimițând, din pricina păcatului, pe însuși Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului.” Romani 8:3
Păcatul nu va fi niciodată biruit în lipsa unei legături de credință cu Hristos. Dar, în cadrul acelei legături cu El, sunt câțiva pași prin care Dumnezeu ne conduce la biruința asupra păcatului în viețile noastre. Primul dintre ei este să admitem că păcatul este păcat. Dacă te-ai luptat pentru o problemă, și n-ai obținut biruința, aceasta poate că este una din dificultățile tale. Ai ajuns tu la punctul în care să admiți că ceea ce faci este păcat, sau încă încerci să găsești scuze pentru acel păcat? A reușit Duhul Sfânt să te convingă cu privire la acest punct, sau încerci să te întorci la ceea ce părinții ți-au spus despre această problemă, sau la ceea ce vecinii sau pastorul cred? Biruința nu va veni niciodată până când nu vom admite că lucrul pe care-l facem este păcat.
Odată ce am recunoscut că o faptă constituie păcat, trebuie să ne dăm seama că suntem neajutorați în propriile noastre puteri. Cel cu voința tare poate să-și controleze acțiunile exterioare, dar aceasta nu înseamnă că el a biruit. Păcatul vine din lăuntru, și el poate fi biruit numai prin puterea lui Dumnezeu.
Când ajungem să recunoaștem păcatul, și să admitem neajutorarea noastră în lupta împotriva lui, atunci trebuie să ne dăm seama în ce constă lupta. În Romani 8:3 ni se spune că ceea ce Legea nu putea face, pentru că firea pământească o făcea fără putere, a fost realizat de Dumnezeu prin faptul că El a trimis, din pricina păcatului, pe însuși Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, ca să osândească păcatul în firea pământească, pentru ca neprihănirea Legii să poată fi împlinită în noi care umblăm nu după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului. Dacă încerci să biruiești păcatul prin propria ta putere, vei constata că ești neputincios. Dar dacă vii la Hristos, și permiți Duhului Său cel Sfânt să lucreze în tine, vei birui. Dacă noi direcționăm toată puterea noastră de voință spre a căuta și întări legătura noastră cu Hristos, nouă nu ne va mai rămâne voință și putere pentru a lupta împotriva păcatului și a diavolului. Și așa trebuie să stea lucrurile, pentru că Hristos a promis că El însuși va face aceasta pentru noi.
Un alt pas este de a recunoaște că Dumnezeu nu ne condamnă. Dumnezeu n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să o judece. Când noi vom vedea cu ochi limpezi iubirea lui Isus, și ne vom da seama de acceptarea plină de iubire pe care ne-o oferă Tatăl, aceasta ne va frânge inimile și ne va transforma viețile. Astfel, devenind conștienți de suferințele pe care păcatul i le-a produs lui Isus, realizarea acestui fapt va deveni un puternic scut împotriva ispitei.
Acest articol face parte din cartea „Nici o zi fără Isus” de Morris Venden
|
|