„Patmosul meu”

Devoțional zilnice

Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaş cu voi la necaz, la Împărăţie şi la răbdarea în Isus Hristos, mă aflam în ostrovul care se cheamă Patmos, din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei lui Isus Hristos. – Apocalipsa 1:9

Ai trecut vreodată printr-o experienţă frustrantă care s-a dovedit a fi o binecuvântare în viaţa ta? Ai văzut soarele strălucind din nou printre norii foarte întunecoşi? Unele dintre cele mai bune visuri ale noastre trebuie să fie frustrante, pentru ca Dumnezeu să ne poată oferi ceva cu mult mai bun şi mai satisfăcător. La fel s-a întâmplat şi cu Martin Luther după faimoasa Dietă din Worms, din 1521.

În 18 aprilie, Luther a spus înaintea Dietei că conştiinţa sa era „captivă Cuvântului lui Dumnezeu” şi că nu va retracta. Opt zile mai târziu, el şi grupul său şi-au început călătoria spre casă. Friederick cel Înţelept, electorul Saxoniei, cunoştea ameninţarea care era asupra lui Luther şi a alcătuit un plan secret de a-l ascunde de vrăjmaşii lui. În seara zilei de 3 mai, în timp ce grupul intra în pădure, patru sau cinci călăreţi înarmaţi au atacat trăsura şi l-au sechestrat pe Luther. L-au îmbrăcat ca un cavaler şi l-au dus la castelul din Wartburg, aproape de Eisenach, unde a ajuns pe 4 mai 1521. Acolo a fost ţinut într-o celulă încuiată, ca un criminal periculos, până când i-au crescut părul şi barba pentru a-i ascunde identitatea. El s-a autoporeclit „Cavalerul George” (Junker Jörg).

Luther a rămas în castelul din Wartburg timp de zece luni. Adesea spunea: „Acesta este „Patmosul meu”, făcând aluzie la insula unde Ioan a scris cartea Apocalipsa. Izolat de lumea de afară şi departe de viaţa aglomerată din Wittenberg, Luther a avut suficient timp pentru a face ceea ce nu ar fi putut face altundeva. În doar unsprezece săptămâni a tradus tot Noul Testament din greacă în germană. Acolo a scris mai multe cărţi.

Fără a avea acces la bibliotecă, scrierile lui aveau un puternic iz biblic. În realitate, Dumnezeu poate transforma experienţele frustrante în adevărate binecuvântări. Pe insula izolată din Patmos, apostolul Ioan a scris cartea Apocalipsa. După cum am spus deja, retras în castelul din Wartburg, Luther a tradus Noul Testament în limba germană. În timp ce trăia în îndepărtata Australie, Ellen White a scris cartea ei clasică, Hristos, Lumina lumii. Nu te îndoi niciodată de puterea lui Dumnezeu şi de conducerea Lui providenţială! El te poate binecuvânta şi te poate folosi oriunde te aşază!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit