Pavel – drepturi cetățenești

Devoțional zilnic

Dar Pavel le-a zis: „După ce ne-au bătut cu nuiele în faţa tuturor, fără să fim judecaţi, pe noi, care suntem romani, ne-au aruncat în temniţă şi acum ne scot afară pe ascuns! Nu merge aşa! Să vină ei singuri să ne scoată afară!” Fapte 16:37

Episodul de la Filipi nu s-a terminat odată cu botezarea temnicerului şi a celor din casa lui. Când s-a făcut ziuă, dregătorii au trimis pe purtătorii de nuiele să le dea drumul misionarilor din închisoare, pe ascuns.

Pavel nu era omul care să accepte lucrurile oricum, numai să scape, întrucât el era cetăţean roman, statutul acesta îi dădea anumite drepturi pe care guvernanţii le încălcaseră în grabă şi din lipsă de chibzuială. Acum, când ei încercau să dreagă lucrurile şi să-i elibereze în secret, Pavel a trimis să vină cei care greşiseră şi să-şi repare greşeala. Fără a mai sta pe gânduri, aceştia au venit personal la faţa locului şi încercau să-i îmbuneze pe cei doi nedreptăţiţi. Sigur că misionarii nu încercau să-i şicaneze la nesfârşit, dar doreau să-şi afirme demnitatea personală, apărându-şi drepturile prevăzute de lege.

Acest gest al lui Pavel a devenit un model pe care creştinii aveau să-l adopte în diversele situaţii în care istoria i-a pus adesea. Astfel s-a dezvoltat conceptul de libertate de conştiinţă, devenit piatră de temelie a democraţiilor moderne. Potrivit libertăţii de conştiinţă, nimeni nu trebuie să fie făcut să sufere pe baza deosebirilor de vederi sau convingeri. Atâta vreme cât cineva nu produce vătămări semenilor şi nu comite încălcări de lege prin concepţiile sale de viaţă şi credinţă, el are dreptul să se asocieze cu alţii şi să-şi împărtăşească şi mărturisească ideile personale, atât în particular, cât şi în public.

Succesul la un pas de tine:

Drepturile tale de cetăţean îţi dau posibilitatea să adopţi acea credinţă care se potriveşte cel mai bine opţiunilor personale. Foloseşte-ţi drepturile!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit