Pavel – puterea exemplului

Devoțional zilnic

După ce a spus aceste vorbe, [Pavel] a luat pâine, a mulţumit lui Dumnezeu înaintea tuturor, a frânt-o şi a început să mănânce. Toţi s-au îmbărbătat atunci şi au luat şi ei de au mâncat. Fapte 27:35,36

După două săptămâni de ameninţare necurmată, psihicul celor de pe corabie se apropia de limita de rezistenţă, aşa că orice element putea să producă o reacţie în lanţ. Stresul şi epuizarea nervoasă îi făceau pe oameni să nu se mai îngrijească de nevoile lor fizice. Nimeni nu avea curajul să mănânce sau să bea, de frica de a nu fi acuzat de nepăsare şi delăsare în acele momente de încordare maximă. Dar nesocotirea nevoilor legitime de odihnă şi hrană nu putea ajuta cu nimic la ieşirea din criză, ci dimpotrivă, agrava mai mult situaţia.

În acest caz, Pavel are o iniţiativă de efect. După ce le-a vorbit oamenilor cu evidentă siguranţă şi credinţă, el a luat pâine şi a rostit obişnuita rugăciune de binecuvântare, după care a început să mănânce calm şi liniştit. În gesturile lui Pavel era siguranţă şi încredere în Dumnezeu.

Lucrul acesta s-a dovedit a fi molipsitor, iar oamenii de pe corabie au început să-şi recapete speranţa de viaţă, îndrăznind să mănânce alături de Pavel.

Ca pe o corabie ameninţată de naufragiu, lumea este disperată uneori şi îşi pierde simţul măsurii reale a lucrurilor. În disperare şi derută, oamenii uită să recurgă la lucruri normale şi necesare. Gesturi de bunăvoinţă unii faţă de alţii, grija faţă de frumos şi bine sunt date uitării în numele măsurilor de urgenţă. Este rolul creştinului acela de a face ţara cu putinţă de locuit şi de a oferi un exemplu de normalitate şi siguranţă în gesturi şi comportament.

Succesul la un pas de tine:

Oricât ar fi de stresante pot fi grijile momentului, există nevoi fundamentale care nu trebuie uitate sau neglijate. Poţi fi un exemplu eficient în această direcţie.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit